joi, 17 decembrie 2009

Inceputul rev. romana partea 1


Inceputul Revolutiei Romane l6-2l dec.l989
Nu am vrut sa-l denigrez pe Gen.(degradat) V.A.Stanculescu, dar am vrut sa prezint adevarul, despre situatiile care au fost atunci, pina in revolutie. Imi pare rau ca, nu am pastrat fotografii facute la Serviciu unde eram eu, lucrind iar in jurul meu au fost Gen.Stanculescu, Coman(implicat si el la Timisoara in zilele revolutiei), Gabroveanu, si alti inalti ofiteri. Acum ma laudam, dar atunci nu am dat nici un fel de importanta. Dar de fapt gen. Stanculescu era un ofiter capabil, ingenunchiat de lingaii securitatii comuniste, la instigarea lui tata Leana. Ea era tartorul, uitati ce a facut din min. armatei care si asa era moliu, gen. Milea si din un om, capabil ca Stanculescu o cirpa de sters pe jos. Si cind, tata Leana, s-a suit in elicopter i-a zis ca o mama iubitoare:"ai grija de copii Victoras". La asa vremuri marete, asa o baba proasta. Dar sa sfirsesc cu Gen.Stanculescu si sa redau citeva dintre amintirile mele de la revolutie, in calitate de angajat civil al Armatei Romane. Am auzit si eu ca toata lumea, la Europa Libera cum s--a declansat revolutia, cum casa pastorului Laslo Tokes a fost inconjurata de multimea furioasa, care auzise ca v-a fi mutat, asta era pe l6, apoi pe l7 dec. s-a ingrosat gluma la Timisoara, iar pe l8 la u.m., am fost adunati toti salariatii si ni s-a spus de catre colonelul nostru, impreuna cu secretarul de partid, ca sa fim linistiti ca, partidul a ordonat, sa se dea caldura suficienta in apartamente si la u.m., ca nu se va mai intrerupe lumina, nici acasa nici la serviciu, se va aproviziona orasul cu mincare destula,caci mincarea era pe cartela chiar si cartofii mici ca nucile de parca, erau de la gunoi sau pentru porci.Dar din toate acestea nu s-a indeplinit mai nimic. Caci mincarea, mai tirziu s-a vazut ca magaziile erau goale, si ca sa luam mai multe pe cartela de carton, eram nevoiti sa dezlipim cite o fisie din carton(caci cartonul era format din mai multe fisii de hirtie groasa presata) , si asa puteam sa inselam vinzatotii(cu stirea lor caci se vedea) sa luam de mai multe ori ulei, zahar, carne tocata, 3 kg. de cartofi ca pentru porci de persoana pe luna, si arare ori 5 oua. Dupa ce Timisoara a fost declarata oras liber de comunism in l9 dec.l989, ne-am bucurat ca se va schimba in bine,credeam noi viata noastra. Mereu spuneam la serviciu ca, macar sa mai traim o zi dupa caderea lui Ceausescu sa vadem si noi cum este. La serviciu sefii au devenit brusc mai umani, si noi ne vedeam in continuare de plan, caci nu stiam ce va urma daca revolutia v-a invinge sau nu. Am vazut ca este groasa rau, in dimineata de 2l dec. cind nu au venit ziarele la care eram abonati obligatoriu, de la Bucuresti. La difuzor erau numai cintece patriotice comuniste, iar in jur de ora lo s-a anuntat ca ministrul nostru al apararii, este declarat tradator si s-a sinucis. Atunci s-a asternut liniste profunda si nimeni nici noi salariatii, nici ofiterii toti, toti am amutit pe loc, caci ne-am dat brusc seama ca nu mai este de gluma, si nu stiam incotro va merge revolta, daca va avea cistig de cauza, odata ce a fost decapitata armata si s-a spus raspicat despre ministrul nostru :"Tradatorul Milea". Nici nu va inchipuiti ce era in sufletele noastre, o imensa bucurie, ca se va urni ceva si pentru viata noastra si o frica imensa ca, totul v-a fii inabusit in singe. In acel moment ca la un semn, dupa anuntul de la difuzor, totul a intepenit, ca la un semn facut de o bagheta vrajita, am ramas pe loc nimeni neindraznind sa spuna nimic, fiecare in gindul lui stia cit este de periculos. Ne gindeam la noi, si in primul rind la familiile noastre, si la faptul ca conform ordinelor date mai inainte(cu mult inainte de revolta), nu aveam voie, sa parasim unitatea pina la noi ordine, fiind nevoiti sa stam acolo, zile poate saptamini, pina la clarificarea situatiti din tara si a armatei implicit. Mai tirziu dupa ora l2, am coborit, de la noi de la laborator la parter, unde erau presele, si in timp ce asteptam nu mai striu ce, am auzit inceputul cuvintarii lui Ceausescu, era acolo si tata Leana, iar apoi s-a auzit un vuiet ca de uragan si strigatele multimii. Cei doi strigau innebuniti , el ca, da loo de lei in plus la salariu(mai daduse cu lo ani in urma 7 lei la carne), si ea tipa :"liniste, liniste ". Dar nenorocirea pentru ei abia incepuse. O sa continui povestirea faptelor pe care le-am trait, eu ca salariat al armatei Romane. Capul sus, pieptul inainte !!!papapa
Publicat de Odorica

Niciun comentariu: