luni, 5 iulie 2010

Franz Kafka, Despre parabole



foto: Muzeul Franz Kafka(1883-1924), de la Praga.
Mulţi aduc acuze cum că vorbele înţelepţilor sunt numai şi numai nişte biete parabole, de nici un folos în viaţa de toate zilele. Şi la urma urmei noi nu o avem decît pe aceasta. Cînd înţeleptul spune: “Treci dincolo!”, nu se gîndeşte deloc să treci de partea cealaltă a unui drum oarecare, ceea ce oricum s-ar putea reliza, cu condiţia ca toată treaba să merite efortul. De fapt, el vizează un Dincolo fabulos, un Ce mai înalt, pe care nu-l cunoaştem, ceva ce nici lui nu-i vine uşor să desemneze. Şi prin urmare, în condiţiile acestea, nu ne încălzeşte cu nimic. Toate aceste parabole nu vor să afirme decît că un lucru care nu poate fi înţeles e de neînţeles, fapt ce l-am ştiu de la început. Însă ceea ce ne macină zi cu zi sunt cu totul alte mărunţişuri.
La toată vorbăraia asta, unul spuse: “De ce vă înverşunaţi atîta? Dacă aţi fi urmat învăţătura parabolelor, atunci voi înşivă aţi fi devenit asemenea lor şi o dată cu asta v-aţi fi descotorosit de toată deşertăciunea de fiece zi.”
Un altul adăugă: “Pun rămăşag că şi asta e o parabolă.”
Cel ce grăise primul spuse: “Ai cîştigat.”
Al doilea ripostă: “Însă din păcate numai după regula parabolei”.
Cel dintîi conchise: “Ba nu, ai izbîndit doar în fapt, după legile parabolei ai pierdut”

din volumul Franz Kafka, Sämtilche Erzählungen, Fischer Verlag, heransgegeben von Paul Raabe
Publicat de d-l EdebiMevzulaR pe blogul sau http://khaos-40.blogspot.com/

Niciun comentariu: