duminică, 31 octombrie 2010

Azi se implimesc 21 de ani, de la uciderea Mihaelei Runceanu(4 mai 1955- 1 nov.1989 ) Numele criminalului nu merita mentionat .


http://singurafelina.blogspot.com/

Mihaela Runceanu De-ar fi sa vii


http://odorica.blogspot.com/

Columb a fost absolvit de vina, de a fi adus in Europa sifilisul

Mai puteţi avea încredere în ştiinţă? După ce a fost acuzat c-a adus sifilisul în Europa, Columb a fost acum absolvit de această vină

Ştirea de mai jos, din ziarul The Telegraph, e interesantă doar dintr-un anumit punct de vedere: aceea a neputinţei ştiinţei în a stabili adevărul.
“Cristofor Columb şi echipajul său a fost de-a lungul timpul blamat pentru că a transmis sifilisul din America în Europa, după prima sa călătorie istorică. În 1493, ei s-au întors în Spania pentru a aduce veşti dincolo de Atlantic, şi, se credea că, tocmai în acea perioadă, au apărut primele cazuri de sifilis, boală care în trecut ducea, inevitabil, la moarte.
Dar, oamenii de ştiinţă au găsit acum dovezi că această boală a existat în Europa cu mult înainte ca să se nască Columb. Nişte schelete dezgropate şi aflaţi într-un cimitir din estul Londrei arată clar că această boală exista cu cel puţin două secole înaintea apariţiei lui Columb. Astfel, arheologii au găsit urme ale sifilisului pe cranii şi pe membre, indicând faptul că acei oameni suferiseră de această boală. Brian Connell, un expert al Muzeului Londrei, cel care a studiat scheletele, a afirmat că nu există niciun dubiu că ele au fost îngropate înaintea călătoriei lui Columb. Datarea cu radiocarbon a mostrelor este estimată a avea 95% certitudine.

Două din scheletele sifilitice proveneau din perioada 1200-1250, pe când alte cinci din perioada 1250-1400. Ele au fost îngropate împreună cu monezi şi alte obiecte, ajutându-i astfel pe experţi să colaboreze rezultatele cu datările de radiocarbon. Dl Connell a mai spus: ‘Suntem încrezători că Cristofor Columb nu este un factor care a răspândit boala în Europa. Aceasta pune capăt definitiv ‘teoriei Columb privind sifilisul’”.
Mai ţineţi minte ştirea de acum 1 an de zile? http://www.lovendal.net/wp52/cristofor-columb-a-descoperit-america-dar-a-raspandit-in-europa-sifilisul/ Cea în care bietului Cristofor Columb i se punea în cârcă răspândirea în Europa a sifilisului. Acum, se afirmă exact opusul. În aceste condiţii: cum aţi putea avea încredere în ştiinţă? Acum spune ceva, peste 1 an sau 2 se răsuceşte la 180 de grade.
Stau şi privesc cu admiraţie, de exemplu, doctrina yoga. În ea se spune clar că există 7 corpuri ale omului. Niciodată această doctrină n-a mai fost schimbată de-a lungul timpului. Religia, spiritualitatea e foarte sigură pe ea însăşi. Ştiinţa, nu. Ea bâjbâie în întuneric; crede că a descoperit ceva, dar, de fapt, peste o anumită perioadă de timp, observă că s-a înşelat.
De aceea, vă pot pune întrebarea: aveţi încredere în ceva constant şi clar sau în ceva relativ şi schimbător? Voi alegeţi!
http://lovendal.net/
http://odorica.blogspot.com/

sâmbătă, 30 octombrie 2010

O clica de imbuibati

Vad cum toti imbuibatii tarii,au facut front comun impotiva intregului popor, saracit si disperat. Disperat ca nu poate  fi decit spectator, la jaful tarii cu concursul  forurilor financiare internationale,  poporul este spectator. Nu poate face nimic, nu-i poate opri ca i-au votat. Acum se vede un vot cit este de important. E legat de viata noastra, le dam un CEC in alb,  la unii care s-au dovedit si inainte niste nemernici.
Ma uit la  Adrian Vasilescu, o fosila ambulanta fost ziarist, ajuns mare scula la Banca Nationala. Cu cita impertinenta spune ca, la noi nu este pericol  sa pice bancile ca sint solide.Dar nu spune ca bancile noastre sint sucursale ale bancilor straine. Ele stau bine si nu sint in pericol sa cada datorita banilor, imprumutari  de la FMI si UE si bagati in conturile lor in strainatate. Noi tot poporul platitor, nu am vazut acesti bani. Dar au facut asta ca sa poate de la sucursalele din tara, sa imprumute statul cu dobinzi uriase.  Noi platim nu altii. Cit cinism, sa dam inapoi bani imprumutati, pentru relansarea economiei altor tari prin bancile straine, de la care sa luam proprii bani cu dobinzi uriase. Deci platim dobinzi de 2 ori, odata la  FMI si UE si a doua oara la acesti bani, dobinzi la bancile straine. Sintem noi in toate  mintile noastre. Cine ii pune ca in numele nostru, sa faca jaful tarii si sa scape nepedepsiti? Ei conducatorii tarii, sint disperati dupa bani si vor sa rada tot.  Banii sint cu dobinzi uriase.  Si FMI sustine acest  masacru asupra populatiei prin dobinzi mult mai mari, ca in tarile occidentale cu lefuri de de zeci de ori mai mari, ca la noi si preturi la mincare si utilitati mult mai mici. Unde sint acum intelectualii tarii in frunte cu Liiceanu,care la revolutie clama sa ne strigam disperarea si  sa dam jos  pe cei infiltrati din vechiul regim, in noul regim?  S-a imbuibat  si acum tace milc. Caci si el in calitate de intelectual rasuflat  e vinovat ca, a mers cu hahaiala  dupa el, spunind ca scoala scoate timpiti.
Si atitudinea care s-a luat  fata de manifestatiile care au avut loc(societatea civila  in frunte cu intelectualii trebuiau sa fie in fruntea manifestantilor)? O atitudine gresita  ca, sa nu fie implicati politic, partidele sa se tina deoparte. Pina nu se va intelege ca trebuie ca, toata populatia mai ales cea din Bucuresti, sa participe la manifestatii si greve prin care sa se paralizeze tara pe termen nelimitat, pentru a pune in imposibilitate conducerea tarii criminala, de a mai conduce tara si sa plece, nu se v a putea scapa de   infractori.
La acest jaf in afara de  intelectuali, sint raspunzatori si  FMI si UE care  special lasa la  mina jefuitorilor tara, perntru a o  dezagrega in timp scurt si fara efort. Mai ales ca acum s-a spus ca se va stabili ca in U.E. vor fii doua catregorii de tari, de mina intii si de mina a doua.
Insusi primul om al tarii, a spus ca sintem de mina a doua. Dar de ce ? Asa vrem noi, poporul? Cine stabileste asta, minoritatile? Ca am vazut ca d-l Varujan Bambuccian de la  minoritatea armeana, a spus ce a discutat cu FMI unde a fost invitat. Pe cine reprezinta acest domn ?  Cite sute de armeni sint in tara? Dar pe cei 22 mil.cine ii reprezinta? Aceste sulfe ordinare, care s-au  strecurat  pe banii poporului in Parlament pentru a face, ce vrea betivul tarii cu noi si a fura si banii imprumutati pe 20 de ani, nu mnai trebuiesc primiti in Parlament  la urmatoarele alegeri. In  frunte cu tiganii, ungurii, etc.
Trebuie sa facem curat in tara asta si sa incepem cu  Parlamentul ACEST TRADATOR DE NEAM SI TARA.
DACA NU-I VOM DA AFARA  CU SUTURI IN CUR  SI IN URMATORII ANI,  DUPA ALEGERI EI NE VOR REPREZENTA SPRE DISTRUGEREA NOASTRA.
CURAJ !!! CAPUL SUS, PIEPTUL INAINTE !!! PAPAPA
http://odorica.blogspot.com/

O noua moda politica


Autor: Remus Tanasa-ND Italia
Nu mai este un secret faptul ca realitatea politica romaneasca este deficitara la capitolele eficienta si credibilitate. Calitatea mai mult decat indoielnica a clasei politice post-decembriste a cauzat randamentul extrem de scazut al democratiei in Romania, astfel incat politicienii nostri lasa impresia ca peste tara s-a instaurat un nou regim fanariot. Poate ca singura mare diferenta este ca “vechii fanarioti” dupa ce isi “construiau” averea paraseau principatele, “fanariotii contemporani” parand a nu-si mai termina de “construit” averile, dorind parca a include toata Romania in avutia lor. Datorita acestei atitudini retrograde, poporul si-a pierdut increderea in clasele noastre conducatoare, dandu-si seama ca au trecut 21 ani de democratie alla Balcani, fara ca bunastarea si progresul social promis in decembrie 1989 sa devina realitate. Mai mult, unii dintre romani au ajuns sa il planga pe Ceausescu cu al sau regim, astfel ca in iulie 2010 pe scena politica autohtona si-a refacut intrarea Partidul Comunist Roman. E drept ca aceasta grupare politica nu are o greutate insemnata, comunismul dovedindu-se a fi incoerent si deci depasit.
Inconsecventa si imprezentabilitatea politicienilor a cauzat si proasta functionare a sistemului electoral, tot mai putini romani mergand la vot, tendinta ce poate fi observata si la nivel european. Neincrederea poporului in “jocul” electoral democratic transforma cu adevarat alegerile libere intr-o joaca: partidele si membrii lor potenti financiar atrag voturi cu “mici si bere”; maselor infometate li se ofera “resturi” o data la 4-5 ani pentru ca apoi partidele sa nu se mai intereseze de respectivii indivizi, bineinteles, pana la alegerile urmatoare. Exagerand, se poate ajunge la concluzia ca bunastarea propusa in 1989 consta intr-o masa calda o data la 4-5 ani, asta cel putin pentru segmentul de populatie cel mai sarac.
Cei care au murit in decembrie 1989, au murit pentru libertate, sentiment care de nenumarate ori a miscat masele populare si care tot de nenumarate ori a fost folosit de o minoritate inteligenta cu scopul de a acaparara privilegii. In cazul nostru, acea minoritate este clasa politica post-decembrista. Foarte multi dintre guvernantii nostri din ultimile doua decenii erau obisnuiti cu unele privilegii fiind membri ai partidului comunist; alti indivizi au intrat in mod inspirat in politica fiind constienti ca exista atatea privilegii de impartit. Pe masura trecerii anilor, ambele categorii, de vechi si noi politicieni, si-au largit consistent privilegiile. Astazi putem usor observa ca principiul democratic al egalitatii in fata legii functioneaza doar in teorie, in plaiurile mioritice aplicandu-se justitia feudala bazata pe privilegii si favoruri. “Nimeni si nimic nu este mai presus de lege” este doar pura demagogie. Justitie si libertate, iata doua cauze pentru care s-a murit in 1989 si aparent s-a murit degeaba!
http://blog.nouadreapta.org/
http://odorica-dariaion.blogspot.com/

Aviv Geffen Mr.Down & Mrs.High


http://roderrock.blogspot.com/

Lustrul imoralitatii

 Sursa: fotografie la art "Si caii sint tigani" http://laurentiu.elenaworld.net/

Vreau ca in citeva articole sa fac comparatie intre  societatea impusa si  traita de conducerea tarii si la nivel mai mic  impostura, prostia,  prostitutia si incultura la nivel de grup  mic de mahala. Cum se urmeaza cu fidelitate pina la suprapunere totala aceasta  meteahna a prostiei la romani. Tot asa cum  prostitutia la nivel inalt se practica fara frica si rusine, la nivel mic se pracrtica sun obladuirea Politiei. Cum bandele de infractori criminali, coabiteaza  intre vecini, sub conducerea infractorilor care dau  legitimitate infractiunii, catalogind pe cei care intrevad  toata nenorocirea, drept nebuni. Obligarea ruperii de  de cei morali, prin interzicerea a privi spre ei, a te fura  si a obliga la pornografia copii si tinerii  din  clan. Asta inseamna prostitutie, la  cea mai curata fibra a  fiintei noastre.  Pastrarea secreta a numelor, implicare a in pedofilie si toate nenorocirile  care aduc acest  obicei, impreuna cu cele ce deriva din  asta, nu a  atras  in nici un fel atentia Politiei, care spune ca fac,e in timp ce infractorii spun ca  nu au treaba cu Politia. Sper ca odata cu plecarea de la conducerea tarii, a  acestei gasti imorale din toate  punctele de vedere, sa se in o atitudine radicala impotriva tiganilor romanizati,  autori ai  injosirii poporului nostru, pina la  cea mai abjecta injosire. Nu-mi  gasesc cuvintele ca sa nu le folosesc pe cele extreme si pentru a folosi cuvinte caline, pentru a nu  intarita oamenii de buna credinta si  care vor ca tara noastra sa nu mai fie, a tuturor leprelor in tara si din afara ei.
Nu am inca curajul pentru a arata toata pornografia,  la care sint obligati romanii saraci si slabi la minte, de  frica retelelor de tigani, care prin forta storc bani de la oricine si de oriunde, este cel mai vulnerabil. Acest instinct al tiganilor, impreuna cu obiceiul fara perdea, stau la baza fricii de ei si chiar a Politiei, care este platita sa ne tina pe loc, nu pentru a ne apara de  bestiile de la toate nivelurile ale tarii.Curaj, ca daca sintem uniti scapam de tiganii care, au devenit stapinii nostrii si noi sclavii lor. Insa noi nu ne purtam asa cu ei cind ne erau robi. Ei nu au nici un pic de mila si conduc destinele acestui popor, precum o caruta  carata, de un cal costeliv biciuit.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
http://singurafelina.blogspot.com/

vineri, 29 octombrie 2010

Sa demontam din punct de vedere istoric si stiintific aceasta magarie ca, romanii sint tigani

De cind ma stiu,  italienii au fost socotiti un neam degenerat. Limba lor nu este curata, nu mai reprezinta latina veche care se vorbea in Imperiul Roman. S-a facut paralela cu Romania si s-a spus ca aici este singele cel mai curat al romanilor si aici limba romana, se apropie cel mai mult de vechea limba latina. Asa ca eu am sa fac un articol, cu toate ca am mai facut in care sa arat adevarul Sint un popor de degenerati cu singele lor si limba lor. Nu inteleg de ce “ride hirb de oala sparta”. Daca nu li se dadea bani in cadrul Planului Marchal, dupa razboi ce faceau? Rivneau sa fie ca tiganii ca , ei asa traiau. M-am suparat si am sa scriu sa vedeti ca, stam cu capul plecat, de aceea isi bat joc de noi.
Pentru asta sintem datori sa clamam nationalismul !!!
Vreau sa imi aduc contributia, pentru a da demnitate poporului nostru in spiritul adevarului istoric si sa nu mai colportam si noi mai departe prostia asta ca, noi sintem tigani. Noi sintem cel mai curat popor al Europei, urmasii cu adevarat ai Romei. Doar ca acum citeva sute de ani, au venit peste noi hoardele de tigani. Si noi fiind un popor blind, i-am ingaduit( ei fiind la cutile domnesti robi). Acum pentru ca le-am dat atitea drepturi, ni i-am suit in cap. Asta as vrea sa se inteleaga ca, asa cum i-am suit in capul nostru tot asa, noi trebuie sa-i dam jos.
Vreau sa scriu citeva articole in care sa dovedesc ca totul este o minciuna romanii si tiganii sint 2 etnnii separate. Tiganii au trait in legea lor, in lumea lor, nu s-au putut adapta la civilizatie. Chiar si tiganii care s-au romanizat continua sa traiasca cu aceleasi metehne. Minciuna, furt, crime, scandaluri in grup  si tot ce este mai rau in societate. Nu se pot educa. Imbecil este cine crede in ei..In aceste vremuri grele ale tarii si poporului nostru cind datorita conducerii criminale a tarii, tara noastra si numele de roman este tirit in noroi si asociat cu tiganii, fiecare dintre noi trebuie sa contribuim prim orice, la REABILITAREA NUMELUI NOSTRU.NU PUTEM ASTEPTA NIMIC DE LA  CONDUCEREA TARII SAU DE LA PRIMA PARASUTISTA A TARII CU FRUNZA EI CU TOT, la ceva mai bun.
Asa ca trebuie sa ne luam soarta singuri in miini pina la alungarea de la conducerea tarii, a acestei bande de criminali.Sint ei urmasii marilor  oameni ai tarii, incepind cu Decebal? Toti domnitorii de la Stefan Cel Mare, Mircea cel Batrin si pina la Bratieni si Regii tarii au tinut cu tara. Regii germani  nu au tradat Romania cu toate ca au luptat contra Germaniei.Dragostea de tara noastra si de poporul ei le-a dat curaj, da intre in brazboi impotriva Germaniei. Ei au fost mai iubitori de neam si tara, decit acesti sacali de acum care  au furat tot, fura si imprumuturile si apoi  ne lasa noua raspunderea agatata de coada din fata lor.
Am sa fac mereu referire la disocierea tiganilor de romani. Trebuie sa inteleaga orice om traitor in Romania, ca acest popor  necivilizat si care nu s-a putut civiliza in sutele de ani de traitori  in tara noastra, este un popor atasat, asa cum este si poporul nomad hunii, ungurii de azi veniti acum o mie de ani pe meleaguriule noastre bogate.
Dar ghinion, minoritatile  fara dragoste de neamul nostru ne stabilesc saracia, mizeria, moartea, a unui intreg popor.
Sa speram ca acest cosmar, prin vointa noastra v-a fi alungata definitiv din tara. Si sa ne fie invatatura de minte, asa incit sa terminam cu minoritatile din Parlament si romanii adevarati care vor calca strimb, sa fie  bagati la puscarie si nu tinuti in Parlament pe banii nostrii.
Sa avem incredere in noi, "prin noi insine", numai asa scapam de cancerul care a cuprins tara.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
http://odorica.blogspot.com/

joi, 28 octombrie 2010

"Romani tigani, un neam de rahat" !

Pentru cei care merg in Italia:SA LUATI EXEMPLU DE LA IVAN BOGDANOV!!!Procedati la fel cu steagul Italiei,n-au ajuns mizeriile din Napoli,care mananca din gunoie,sa batjocoreasca intreg neamul romanesc.Cum au facut fratii nostri sarbii cand au fost in Italia.FITI VITEJI FRATI ROMANI SI DOVEDITI CA NU NE LASAM CALCATI IN PICIOARE DE UN NEAM DE CERSETORI SI MAFIOTI!!!


Italienii ameninţă deja pe internet şi vorbesc despre “românii ţigani, un neam de rahat!” » Românii riscă enorm la Napoli!
Românii din Italia, precum şi fani ai roş-albaştrilor din Bucureşti au cerut deja tichete pentru meciul de la Napoli, de la mijlocul lunii decembrie. Deplasarea lor în “Cizmă” se anunţă una cu grad de risc extrem de ridicat, din cauza reacţiei pe care tifosii peninsulari au avut-o deja pe site-urile lor.
Suporterii echipei lui Cavani şi a lui Lavezzi s-au aprins şi din cauza incidentelor care s-au produs cu ocazia partidei tur, de la Bucureşti. Acum patru săptămîni, pe Ghencea, românii şi napoletanii s-au războit cu torţe, cu petarde şi au încercat să rupă gardul despărţitor.
“O rasă de ţigani!”
Dar mesajele pe care italienii le transmit pe forumuri ale fanilor lui Napoli şi pe pagini de facebook special create developează adversitatea pe care ei o arată faţă de români, pe care îi numesc “o rasă de rahat”, “neam de ţigani de rahat”. Ultraşii au mai descoperit şi un alt motiv pentru un război cu românii: “Steliştii sînt înfrăţiţi cu Roma. Mulţi dintre ei vin la meciuri în tricouri ale Romei”. Gruparea din Capitală e cel mai mare rival al lui Napoli, mai urîtă decît sînt Milan, Inter şi Juventus.
Cer protecţie maximă
Oficialii Stelei ştiu deja că există risc de incidente la meciul de pe 15 decembrie, aşa că vor solicita protecţie sporită pe toată durata deplasării echipei în Italia. De asemenea, dacă ameninţările italienilor vor continua o dată cu apropierea partidei, şefii din Ghencea se vor adresa UEFA şi-i vor cere forului european să monitorizeze cu atenţie duelul.
Roş-albaştrii cred că pericolul ar fi chiar mai mare dacă partida, ultima din grupă, va fi decisivă pentru calificarea în faza următoare a Europa League.
30.000 de euro a fost amendată Steaua pentru incidentele din tur

1.500 de napoletani
s-au aflat pe Ghencea acum trei săptămîni
MM: “Nu mergeţi la Napoli!”
Fostul manager al trupei din Ghencea, Mihai Stoica, are un mesaj clar pentru suporterii roş-albaştri: “Fac un apel la fanii Stelei: nu trebuie să meargă la Napoli! Ar fi un gest foarte inteligent din partea lor să urmărească meciul de la Bucureşti şi să nu încerce să ajungă pe stadionul ! Am mai mulţi prieteni acolo şi credeţi-mă că ştiu despre ce vorbesc”.
Ziariştii italieni: “La Bucureşti a fost coşmar!”
Fotoreportarul cotidianului italian Corriere dello Sport, Pietro Mosca, a dezvăluit, după partida de la Bucureşti, pe care a văzut-o din trubunele stadionului din Ghencea, că a trecut prin momente de coşmar. “Am fost victimele unei violenţe gratuite care i-a şocat pe toţi fanii napoletani. După ce am plecat cu un taxi de la stadion, am oprit la un semafor, unde maşina a fost atacată de mai mulţi stelişti înarmaţi cu sticle şi bîte. Persoana care era cu mine în taxi a stat trei ore la spital pentru îngrijiri medicale. La aeroport ultraşii ne-au aşteptat din nou, dar am fost apăraţi de poliţie”, a povestit Mosca.
60.240 e capacitatea stadionul “San Paolo”. La precedentele partide de acasă ale italienilor au venit 27.897 (la 0-0 cu Utrecht), respectiv 52.910 (la 0-0 cu Liverpool)
http://garduldefier.wordpress.com/
http://singurafelina.blogspot.com/

Aviv Geffen Roder Rock (http://roderrock.blogspot.com/)



http://singurafelina.blogspot.com/

miercuri, 27 octombrie 2010

Experimentul Pitesti

Foto: Alexandru Soljenitin(1918-2008),autor Arhipelagul Gulag.

Astăzi am comemorat 61 de ani de la începerea groaznicului proces de exterminare a elitei legionare,si nu numai , la închisoarea care se afla la doar câteva zeci de metri de locul unde, astăzi, o mână de patrioţi, ne-am rugat pentru zecile de oameni care au fost ucişi într-un mod bestial. În toate manualele de istorie din lume, în cărţile de psihosociologie sau de politologie, acest proces poartă denumirea de ,,Experimentul Piteşti”.
"Experimentul Piteşti" este aproape necunoscut chiar şi în România. Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiul Nobel pentru literatură, a considerat experimentul ca "cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane". Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, îl descrie ca "una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră.
Finalmente însă, genocidul sufletelor nu a fost posibil tocmai pentru că sufletul este nemuritor. Aceasta a fost speranţa celor condamnaţi la moartea sufletească. Numai credinţa în Dumnezeu i-a salvat.

Perro que prefiere caminar en dos patas

Un perrito se ha transformado en una celebridad en China porque, por su propia elección, camina sobre sus dos patas traseras
Zhou Guanshun, de la localidad de Zhumadian, le enseño a Lu Lu a caminar en dos patas sosteniéndole una de las delanteras en el aire. "Lu Lu nos fue regalada por un amigo y la adoramos inmediatamente. Aprendió a andar en dos patas cuando tenía cuatro meses y no ha parado desde entonces". Actualmente tiene 18 meses de edad.

Cada mañana Zhou lleva a Lu Lu a pasear a la plaza central de la ciudad donde es adorada por los que van allí a hacer ejercicios matutinos. Le llevan regalos, bocadillos y la colman de elogios y atenciones.

La simpática perrita, sin que nadie se lo exija, pasa casi todo el día erguida sobre sus patitas traseras.
noticiaslocas

Hemos visto no hace mucho, delfines que "caminaban" sobre las aguas, ahora esta perra prefiere esa forma de caminar, ¿estarán evolucionando?, el caminar erguidos ha sido un paso importante en el camino de la evolución, las manos quedaban para otros menesteres que no fueran el caminar solamente,los delfines parece que ya van varios que lo consiguen los perros se pueden poner a dos patas pero que caminen de seguido esta perrita que llama la atención en China

TRUMP SI TRUMPITA AU DEVALIZAT TARA

Foto: Stolojan si Udrea doi din banda  mafiota, care au devalizat tara.

TRUMP(COCOS), GAINAR COMERSANT  MIC IN TRAFICUL CU TURCII DUPA REVOLUTIE, TRUMPITA PRIMA PARASUTA A TARII, IMPREUNA CU STOLOJAN SI LA ORDINUL LUI BASESCU  FORMIND UN GRUP ORGANIZAT MAFIOT AU JEFUIT TARA. DE ACEEA NU AU LASAT ALEGERILE LIBERE CA SA NU PREDEA,  SA SE VADA JAFUL SI AU APELAT LA FMI SA II SUSTINA CU MILIARDE DE EURO IMPRUMUTATI SI PLATITI DE NOI AMARITII NUMITI COLHOZ.
Stau  interzisa (timpa) si nu mai pot sa scriu. Vad  ca excrocii, adica mafiotii sub patronajul lui Basescu, au intrecut orice inchipuire. Jaf fara mila  la poporul nostru. Nu mai am cuvinte, a ii impusca este un act de caritate, trebuiesc jupuiti de vii si dati cu sare.
Voi continua in functie de desfasurarea evenimentelor.

http://singurafelina.blogspot.com/

marți, 26 octombrie 2010

Exista victorii care te injosesc si infringeri care te inalta ! (Nicolae Iorga 1871-1940)

Revolutie, pictura Eugene Delacroix(1798-1863)
http://odorica.blogspot.com/.

Pe-al nostru steag e scris UNIRE

Am ajuns o tara de alienati? Nu mai gindeste nimeni? Lasam hotii sa ne distruga?

Caricatura http://ironic.ro/
Emisiunile de dezbateri tv,. sint adevarate terapii pentru imbolnavirea unui popor de nervi. Cu mintile spalate acesti imbecili slugi a le presedintelui, beat mereu sustin timpenia ca tot ce fac impotriva poporului nostru, este pentru binele nostru si al tarii.  Parca aceste discutii cu contributia majora a proastelor, care  le dau apa la moara nu fac decit sa ne faca sa ne suim pe pereti de nervi. Faptul ca-si asuma raspunderea ma scoate din sarite. De unde a mai aparut aceasta indobitoceala? Si daca distrug toata tara si ne lasa datori pe zeci de ani, ce facem dupa ce pleaca de buna voie, sau alungati de la putere? EI UNDE ISI ASUMA RASPUNDEREA? SI UNDE O PUN? O AGATA DE COADA DIN FATA? SI NOI CE FACEM CU RASPUNDEREA LOR? Am devenit o tara de alienati mintal.Ne-au stors de toata vlaga cu atitea timpenii, somaj, taxe peste taxe. Am vazut la tv. ca in Anglia  anului 1840 s-a dat o lege prin care oamenii saraci, erau scutiti de taxe si impozite. Cum a ajuns un  politist ca manince prin rotatie cu nevasta, adica numai o data pe zi seara? In  ce tara traim ? Intr-un mare balamuc? Nu mai gindeste nimeni limpede?  Alo, ati adormit cu totii. Nici macar de la U.E. nu ne vede nimeni? Ne lasa pe mina FMI mai ingaduitori ca, criminalii care ne conduc?  Ce inseamna atentionarile ca, sindicatele si partidele de opozitie ne vor raul, ca vor fi violente? Dar cum vor pleca de la conducerea tatii hotii? Invitati ca la un  pension de domnisoare, sau ca o invitatie la dans la curtea lui Ludovic al XIV-lea? Nu vedeti ca nu vor sa plece si mai spun ca vor fi alesi si in 2012?  Am vazut aceara pe vizionarul indian despre care am mai scris , prezicerile lui au fost si dupa revolutie. Spunea de atunci, ca ne v-a conduce un diavol betiv si curvar, care v-a fi eliminat  cu forta prin violenta, dar dupa el,  Romania v-a avea un viitor frumos, in belsug. Asa sa fie? Nu mai rezist in tara asta condusa numai de timpiti. Este imposibil sa nu existe si barbati adevarati. Sa spuna prezent la timpul oportun si noi ii vom urma. Compatriotii vor intelege gravitatea momentului.
Sa nu fim ca oile.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
http://odorica.blogspot.com/

luni, 25 octombrie 2010

Black field My Gift of Silence

http://roderrock.blogspot.com/

Sa lasam pudibonderia la O PARTE.

Imi este sila de oamenii care  fac parada de pudibonderie falsa, sa faca totul   incit sa fie inregimentati cu toti prostii la un loc. Vorba cuiva prosti dar multi si ar putea fi benefica. A nu iesi din rind, a nu spune lucrurilor pe nume este un atentat  la  vitorul nostru. A nu arata mizeria morala si financiara in care traim, inseamna ca ne condamnam singuri.
A nu merge pina la capat,  pentru a instaura o noua conducere si o noua ordine in tara cu orice pret, chiar cu instaurarea militarilor la conducerea tarii, este o blasfemie la adresa unui intreg popor, condamnat la mizerie si saracie pentru multi zeci de ani.
 A ne multumi sa intram sau nu, in corul latratorilor de la Guvern sau Cotroceni  inseamna sa fim  oameni fara o gindire sanatoasa pe termen lung. A NE MULTUMI CU CORUL LATRATORILOR CARE NU SPERIE CONDUCEREA TARII, pentru ca ESTE CALARE PE CAI MARI inseamna lasitate maxima.
In timp oamenii exasperati, de  bataia de joc a primului om al tarii la adresa lor, poate acesta  chiar, face sex o... cu prima parasutista a tari, si in mici PAUZE, de lucru zice, catre garzile care il apara de muste:"mai aruncati-le in cap la prostii aia care  zbiara, inca o  cisterna de apa rece ca ghiata ca, sa-si mai racoreasca entuziasmul." Am imaginatie? Dar credeti ca ii intereseaza pe acesti hoti criminali, de hoarda  de prosti care se amageste imbatindu-se cu apa rece? Eu nu vad nici o solutie si  pentru debarcarea acestor borfasi si aportul decisiv al armatei poate fi salvator. Altfel nu scapam. Sa ne trezim luind aminte ce se intimpla zilele acestea la manifestatiile armatei si la 2 zile ale sindicatelor impreiuna cu societatea civila. a nu uitam ca aceasta este numai o repetitie. O mare manifestatie care trebuie ca mearga pina la capat pentru debarcarea criminalilor tarii si a poporului trebuie bine chibzuita si programata pe timp indelungat saptamini si chiar luni daca este nevoie. Dar acum a venit iarna. Ce au pazit pina acum organizatorii manifestatiilor?  PE ASTA AU CONTAT SI GUVERNANTII.  Descalecarea lor de pe spatele nosrtru, nu se face cu manevre sa sarje  desperecheate si disproportionate, trebuie sa stea tot timpul in fata criminalilor pina cind se vor satura manifestanii si vor lua cu asalt  si sa cucereasca reduta cu ajutorul armatei. Altfel nu avem scapar, latrind ca niste catei calcati pe coada. Atit am avut de spuns si imi asum raspunderea. Nu va pierdeti increderea, compatrioti !!! Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
http://odorica.blogspot.com/

duminică, 24 octombrie 2010

Rafael Nadal Campeon del US Open 2010

http://odorica.blogspot .com/

Circuito de Corea,carrerra, victoria y liderato para Fernando

Se esperaban lluvias hoy y han acudido, salen tras el safety car, dan dos vueltas y ponen la bandera roja, tras una hora se reanuda tras el safety car, puede que no se corra las vueltas suficientes para repartir todos los puntos y se repartan la mitad ya que oscurecerá, tras la vuelta 17 se retuya en safety, Rosberg adelanta a Hamilto que tenía muchas ganas de que se corriera pero no le ha ido bien, Vettel se va aprovechándose de que ve mejor que nadie al ir primero, en la vuelta 19 fuera Webber que se le va el coche y se lleva por delante a Rosberg, sale el safety car, Trulli se toca con Senna y pierde el alerón delantero, se investigará este incidente, Di Gassi fuera, Schumi adelanta a Button,Button monta mixtos y pisa la línea en la salida a la pista, Buemi fuera en la vuelta 31, safety car de nuevo, entran Massa y Hamilton a cambiar neumáticos, Vettel entra en la 32 y Fernando también, mal cambio y Fernando sale a pista tras Hamilton, el problema ha sido que al mecánico de la rueda derecha ha tardado en ponerla, Fernando ha adelantado a Hamilton, Drive-through para Kovalainen, se pasó de velocidad en boxes, Petrov fuera en la 41, en la vuerlta 46 Fernando adelanta a Vettel oléeeeeeeeeeeee, rompe Vettel, ne la vuelta siguiente Kobayashi y Sutil se tocasn, este fuera, Button ha ido con tácticas cambiada y le ha ido muy mal, Jaime casi puntúa.

GRANDEEEEEEEEEEE



Oléeeeeeeeeeeeeeeeeeee , victoria y vuleta rápida y liderato de Fernando, gana y saca 11 puntos a Webber para el mundiall de pilotos, Hamilton segundo, tercero Massa, cuarto Schumi y quinto Kubica



Carrerrónnnnnnnnnnn del mejror, BRAVO, VIvAAAAAAAAAAAAAAA!



CAMPEÓN!!!




cavallino dijo...
PODEEEMOOOSSSSSSSSSSSSSSSS!!!!!!! GRANDE FERNANDOOOOOOO!!!!!!!!!!! GUAAAAUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!! TOMA! TOMA! TOOOMAAAAAAA!!!!!!!! UN ABRAZOTE, SILVO! ¡¡¡¡¡¡¡VAMOS FERNANDO!!!!!! ¡¡¡¡PODEMOSSSSSSSSSSSS!!!!!!
silvo dijo...
Siempre creimos en él, y ahí está, clkaro que podemosssssssssssss!, grande un abrazo cavallino 
http://singurafelina.blogspot.com/

Internationala japoneza(nu ma gindeam vreodata ca am sa apelez la internationala comunista pentru a ne imbarbata in aceste momente grave pentru noi)

http://odorica.blogspot.com/

sâmbătă, 23 octombrie 2010

FERNANDO:"NOTO EL APOYO DE LA GENTE, LO AGRADEZCO Y ME ALEGRA TENERLO"

Hay unas veinte personas en el salón coreano de Ferrari. Pero en la coqueta casita refugio de un circuito de estreno, el centro del universo es Alonso. Apura la comida, ligera, antes de atender a la LA NUEVA ESPAÑA. Recibe Roberta cinco minutos antes de la cita, impecable de rosso Ferrari, y ofrece un espresso. "¡Qué puntual! Fernando sale ahora mismo". La encargada de prensa asiste a la entrevista. Graba pero no habla. Elige silla el piloto y, junto a él, el reportero. Vigila Luis García Abad, representante del candidato a su tercer Mundial. Apenas interviene, sólo un par de veces, cuando su chico se lo pide con la mirada. Completa el grupo Edo Bendinelli, fisioterapeuta y cuñado del asturiano. La guardia pretoriana al completo, cinco para una charla entre dos. La pasión y la fe en sí mismo definen al protagonista. Pasión por las carreras y por cada reto que inicia. El último, sacarse la licencia de vuelo. Ya ha llevado sólo una avioneta. Volará más este invierno y quiere hacerlo como campeón del Mundo. Habla del presente, pero mucho del futuro. Se ve unos cuantos años de rojo, y el horizonte de la retirada no se le aparece. Echa de menos a sus amigos de la adolescencia, los que le han visto crecer en un mundo de pirañas y aguarda el día en que pueda relajarse y convertirse en padre.

-Vayamos al grano. Convénzame de que puede ganar el Mundial.
-Será difícil porque ni siquiera yo estoy convencido.

-¿Entonces?
-Lo único que siempre tuve claro es que iba a luchar por ello, incluso cuando hace unas carreras estaba muy atrás. Era circunstancial, estaba haciendo mejor campeonato de lo que decían los puntos. Y había otra gente que no merecía tantos. El tiempo pone a cada uno en su sitio, tenía claro que llegaría a la lucha.

-¿Teme a algún rival?
-Red Bull tiene el mejor coche. Son los favoritos.

-Después de correr en Silverstone, cuando más lejos estaba del líder (47 puntos) dijo que llegaría para la batalla final. ¿Lo creía de verdad o era un mensaje de ánimo para el equipo?
-Lo creía de verdad. Allí el coche mejoró mucho. Veníamos de carreras difíciles. Barcelona, Turquía… y en Silverstone el equipo le añadió novedades que funcionaron. Cambió la forma de conducirlo y, a pesar del mal resultado allí, con ese coche se podía pensar en el título.

-De los cinco candidatos, sólo uno, Hamilton, no ha conocido el lado duro de la Fórmula 1 en un equipo pequeño, ¿podría haberle venido bien ante algunas actitudes que ha tenido en ciertos momentos?
-No lo sé. También Vettel estuvo en Toro Rosso, que en aquella época era el hermano pequeño de Red Bull y no era un coche malo. Pero las experiencias que ganas en las escuderías pequeñas te sirven para mejorar y conocer este deporte.

-Ya que menciona a Vettel, él lucha con su compañero Webber por el título bajo el mismo techo. Usted ya sabe lo que es eso (2007), ¿Ha hablado con ellos, les ha contado cómo fue lo suyo?
-Son situaciones diferentes. Luchan por el Mundial con el mejor coche y es una lucha con un compañero como si fuese un rival más.

-Pero a Webber también le está costando encontrar el apoyo de su equipo, como a usted le sucedió en McLaren.
-Lo mío fue un caso aparte y no creo que se vuelva a repetir en años lo que pasó en 2007.

-Por declaraciones suyas asumo que le gustaría que Ferrari será su último equipo.
-Correcto.

-Y también que le costaría compartir de nuevo garaje con Hamilton, que no iría a un equipo donde él estuviera, pero ¿qué cara pondría si de pronto, a su escudería se le ocurre ficharle?
-No, Ferrari no le… (se frena en seco)… no sé lo que pasará. Estaré aquí muchos años y quién tenga de compañero no cambiará las cosas. No pasa nada si un día deciden fichar a Hamilton.

-¿Qué hará si en Abu Dabi es campeón del Mundo?
-Me quedaré allí porque tengo entrenamientos la semana siguiente a la carrera, así que podré hacer pocas cosas.

-¡Hombre! Alguna fiesta montará, ¿no?
-No he pensado nada.

-¿Se lo deja a al equipo y a su gente?
-Es mejor no planear nada.

-¿Le gustaría al menos brindarlo a sus seguidores en Oviedo, como hizo otros años desde el Ayuntamiento?
- (se le escapa una sonrisa, un brillo de ilusión) Por supuesto. Cuando consigues una algo importante es bonito poder compartirlo, pero prefiero no pensar en ello porque sería una distracción inútil.

-Pues ya que estamos, ¿por qué no les envía un mensaje a esos que le siguen con tanta fuerza?
-Que les agradezco mucho todo su apoyo. Y que estén seguros de que voy a dar todo lo que tengo dentro, que si no gano el Mundial no será por falta de empeño. Y que llego al final del año a tope. No puedo prometer que sea suficiente para ganar pero vamos a luchar hasta la última vuelta.

-¿Llega a percibir el apoyo de la gente de la calle?
-Sí, claro que me llega. No directamente, porque estoy poco tiempo en un sitio fijo, pero sé que hay mucha gente detrás, que se levante a ver las carreras y que vibra con mis resultados. Noto ese apoyo, lo agradezco y me alegra tenerlo.

-Una entrega que también encuentra en el equipo. Están volcados con usted.
-Sí, es un equipo diferente, se respira ambiente de carreras, competitividad y apoyo al mismo tiempo.

-¿En ese apoyo incluye a su compañero, Felipe Massa?
-Sí, creo que todo el mundo intenta hacer lo mejor para el equipo y Felipe, que ahora no tiene opciones para el Mundial, me ayudará, porque quiere lo mejor para el equipo.

-¿Se enfrió la relación entre ustedes después de la polémica por las órdenes de equipo en Alemania?
-No.

-¿Llegaron a hablar del asunto? ¿Lo analizaron?
-Sí, sí…

-¿Cordialmente?
-Sí, claro que sí. Los dos conocemos este deporte. Lo raro es el la polémica o el interés mediático que levantó, cuando lo mismo se ve en Brasil todos los años o lo vemos con McLaren cada dos o tres carreras. Parece que cuando nos pasa a nosotros se monta más jaleo. Pero ya le digo, entre pilotos, no pasa nada.

-¿Por qué cree que se monta ese jaleo cuando usted está de por medio?
-Supongo que porque he tenido más repercusión durante mi carrera. O porque tengo dos Mundiales. Estuvimos quince días hablando de la maniobra de Schumacher con Barrichello en Hungría.

-¿Por qué?
-Pues por eso, porque es Schumacher.

-¿Sabe que en Inglaterra, en algunos periódicos le llaman "Teflonso"?
-No.

-Dicen que, como el teflón, un material aislante y muy resistente, a usted no le afecta nada de lo que pasa a su alrededor, que todo le resbala.
-Llevo bastantes años corriendo y sé diferenciar lo importante de lo que no lo es. Lo importante es lo que te hace mejor piloto y a lo que no te da velocidad, le presto cada vez menos atención.

-Y con todo ese tiempo que lleva, ¿hasta cuándo seguirá?
-Hasta que pueda.

-Tiene cuatro temporadas más con Ferrari, ¿renovaría su contrato?
-Sí, seguramente. No sé lo que pensaré cuando llegue el momento, pero siempre que me divierta, que sea competitivo y vea que las cosas van bien, no tengo por qué dejarlo.

-¿No se cansa de la vida nómada?
-Es la que he llevado desde los doce años. Para mí es lo normal. Cuando estoy ocho o nueve días en casa ya no sé qué hacer.

-¿Lamenta amistades perdidas por ese tipo de vida?
-Las amistades fuertes las he conservado. Con mucho menos contacto, pero con la misa intensidad y cariño. Esto es temporal. La carrera de un piloto no es infinita y recuperaré una vida convencional y ahí estarán mis amigos de siempre.

-¿Ha hecho amigos en las carreras?
-Sí, también. Paso 200 días al año con el mismo grupo de gente. Mecánicos, ingenieros, periodistas, compañeros. Y sí haces cierta amistad con alguno de ellos.

-Y cuando se retire, ¿qué?
-No lo sé.

¿Seguirá en el mundo del motor?
-No lo he pensado. He conducido toda mi vida y sería muy triste no poder compartir mi experiencia con nadie. Tener una escuela de pilotaje sería una buena actividad.

-Hay un circuito de karting que llevará su nombre en La Morgal (Asturias), ¿qué tal va?
-Bien (mira a su representante, que asiente: "goza de buena salud"). Va bien, está próxima la inauguración y es una de mis ilusiones para el futuro: Aprovechar esas "super instalaciones" para hacer algo importante.

-¿Sigue con la idea de montar un equipo ciclista?

-Sí, pero soy consciente de las dificultades económicas que hay en el mundo y de las que tiene el ciclismo en particular.

-La Fórmula 1 es un deporte complicado por la política que hay, pero el ciclismo no se queda corto en problemas.

-No es fácil, no.

-Tiene buena relación con Contador, ¿ha hablado con él sobre su positivo?

Sí, pero hay que esperar. Nunca es fácil saber desde fuera qué es lo que pasa.

-En la Fórmula 1 el dopaje está en los coches.

-En todos los deportes se intenta encontrar los límites. Y en los de motor el margen está en la máquina.

-Anoche la selección española recogió el premio “Príncipe de Asturias” de los Deportes. A usted se lo dieron en 2005. Buen cartel, ¿no?

-Es el máximo premio para un deportista. Un reconocimiento al que puedes optar muy pocas veces. Yo tuve la suerte de que me lo concedieran en 2005. La selección se lo merece porque levantaron del sillón y animaron a un país entero. Y ese es el significado del premio, que a veces la gente intenta confundir con el palmarés. Es un premio a la ilusión que produce alguien en la gente y la selección española es la número uno en eso.

-¿Dónde se ve tras su retirada? ¿Viviendo tranquilo en Asturias?

-Me gustaría, pero no sé cómo será la situación. Mis intereses, los de mi familia, qué trabajo tendré, si implicará viajar mucho…

-¿Le gustaría ser padre?

-Lógicamente, algún día sí.

-Hasta entonces, se entretiene con coches teledirigidos. Empezó también un curso de piloto de avioneta, ¿sigue con él?

-Ahora está parado pero cuando termine la temporada lo retomaré.

-¿Ya se ha bautizado? ¿Ha llevado un avión?

-Sí, una vez.

-¿Usted a los mandos?

-Sí y no me estrellé, estoy aquí haciendo esta entrevista.

-¿Qué se siente?

-Se siente uno muy bien.

-¿No impresiona?

-No. Los primeros vuelos se hacen con un buen día, despejado y sin viento, en condiciones muy favorables

lne.es

Álvaro Faes es un viejo conocido de Ferando, de los circuitos y corresponsal de "La Nueva España" un gran periódico de Oviedo, ha conseguido esta gran entrevista de Fernando
Dice Fernando que ni siquiera él está convencido de que este será su tercer mundial, desea estar con la afición, una vez más debrían hacerlo aunque no venza, se lo merece, como la última vez aquí en Oviedo en el Ayuntamiento, todo era energía positiva, se le escapa una sonrisa cuando peinsa en ello, !qué feliz fue cuando corrió con el Renault el roadshow por las calles de su ciudad!, la situación de Vettel con Webber no es exactamente igual que Fernando con Hamilton en McLaren, no hay tantas p.....s, sabe de nuestro apoyo y lo dice, siempre lo digo nos le hemos ganado, y este es de los que se quedan para siempre con el cariño de los suyos, muy bien hablado del equipo y de Felipe, así me gusta un campeón auténtico y en todo, jaja claro que se habla más de la gente campeona, genial lo de Schumi y Rubens, quiere seguir en Ferrari, está a gusto, lo de la retirada no lo tiene claro, está dándole vueltas a lo del equipo ciclista, de momento aprendiendo a llevar una avioneta y no se estrelló ajaja, la selección de fútbol ha aunado a todos, como no he visto nunca, en un orgullo, no cambies Fernando

Coana Mita Biciclista. Bicicleta mea are ghidon de argint. Ador sa-mi fluture vintul prin par.

Metropotam ne invita la o calatorie in 1932, în Bucurestii interbelici, unde promenadele pe bulivar, variete-urile si berariile constituie printipala moda a urbei. In perioada interbelica, se spune, Bucurestii si Romania au cunoscut o imbucuratoare inflorire a economiei si implicit a nivelului de trai. S-ar parea ca ar fi fost cea mai mare crestere economica din istoria tarii noastre.
Despre Coana Mita Biciclista ati auzit cu totii. Dar putini stiti cine a fost cu adevarat. Maria Mihaescu era o femeie frumoasa, nu prea inalta (cam un metru saizeci), cu parul blond tuns scurt si cu ochii verzi-albastri. Se spune ca a fost curtata de barbati celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau chiar de regele Ferdinand (acesta i-ar fi daruit casa de langa Piata Amzei, casa cu doua corpuri, care continua sa-i poarte numele). Unii zic ca insusi regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o in casatorie, dar ca a fost refuzat, Mita ramanand fidela iubirii pentru doctorul Nicolae Minovici, parintele societatii „Salvarea“. Porecla de Mita Bicilista nu a primit-o de la rege, ci din partea tabloidelor vremii, marcate de faptul ca o femeie mergea pe bicicleta in Bucuresti. Dar mai multe aflati din medalionul de mai jos, oferit de metropotam.ro.

1. Ce scrie la tine in cartulia de identitate?

Maria Mihaescu, nascuta in 1885, la Ditesti, judetul Prahova. Sunt tres enchantee ca nu-mi scrie si porecla "Mita biciclista", pe care mi-a dat-o George Ranetti, redactorul sef al revistei "Furnica", bietul ziarist amorezat de mine si pe care eu l-am refuzat.

2. Din ce iti castigi painea?

Ma cherie, eu nu trebuie sa-mi castig painea, parce que, generalul Dumitrescu, barbatul meu, are grija de asta. Pe el il trimit la cersit la un magazin alimentar de pe strada Mendeleev, imbracat saracacios, ca apoi sa cinam la Athenee Palace. Et aussi, mai beneficiez material de la barbatii care-mi elogiaza beatitudinea.

3. Cu ce te lauzi?

Je suis o coana frumoasa, nu prea inalta (cam un metru saizeci), cu parul blond tuns scurt si ochi verzi-albastri. Sunt curtata de multi barbati celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau regele Ferdinand. El mi-a daruit casa de langa Piata Amzei, casa cu doua corpuri, ce-mi poarta numele.

Eh, ma cherie, chiar regele Manuel al Portugaliei m-a cerut de soata, dar am refuzat. Raman fidela amorului pentru doctorul Nicolae Minovici, parintele societatii „Salvarea“.

Sunt o extravaganta in Micul Paris parce que je suis biticlista. Pardon, sunt singura biticlista.

4. Care iti este cel mai drag loc din Capitala?

Oooo, ador Calea Victoriei vara, cand e inflorit teiul si damele cochete ies la promenada.

5. Unde iesi in Bucuresti?

La Casa Capsa, la balet, tocmai am vazut Lacul Lebedelor si ador sa-mi vopsesc parul la cel mai chic coafor de pe Calea Victoriei.

6. Cum de te plimbi cu bicicleta?

J'aime ma biciclete cu ghidon de argint. Am o cascheta de matase, infasurata in voal alb din care rasar incrucisate doua ace mari a la madame Butterfly.

Sunt singura femeie vazuta in Bucuresti pe biticleta, imbracata in pataloni, dar vreau ca si celelalte conite sa se plimbe alaturi de mine. Ador sa-mi fluture vantul prin par!

7. Unde ne putem intalni cu tine?

In locurile elegante si scumpe din oras, pe Calea Victoriei sau la casa mea de pe str. Biserica Amzei nr. 9. Sunt obisnuita cu luxul: detin o trasura, o masina coupe, slugi si nu pot sa mananc decat la Athenee Palace.

8. Povesteste o intamplare haioasa din viata dumitale

Am fost prima femeie care s-a balacit in mare, imbracata intr-un costum de baie considerat sumar, pentru ca toata lumea facea baie in halat. Acest fapt a determinat o interventie a unui sef de post care a inceput sa fluiere precipitat ca eu sa ies din apa.

Asa ca, m-am dus imperturbabila la politist, l-am lovit cu umbrela de plaja si l-am intrebat curioasa "de ce suiera". Parol!
http://odorica.blogspot.com/

Love in Nairobi Trailer de A Massai Branca

A MASSAI BRANCA

Há dois ou três anos atrás, em um desses meus finais de semana caseiros, eu costumava ir a locadora sem compromisso para escolher um filme. Chegando lá eu avistei a capa do filme
"A Massai Branca" que me chamou muito atenção. Foi aí que descobri um exemplo de coragem e mulher e foi daí também que tirei a idéia do nome do meu blog "A Paquistanesa Ocidental".
Eu sou completamente fascinada por essa história.

A Massai Branca é uma história real contada no livro autobiográfico de Corinne Hofmann. Uma mulher suíça, de classe média alta, que faz uma viagem para passar as férias com o seu noivo Marco no Quênia (África). Tudo transcorre normal, até o momento em que ela conhece um um belo guerreiro negro Samburu chamado Lketinga, da cultura queniana denominada Massai e imediatamente se apaixona loucamente. Lketinga então passa a ser uma grande obsessão na vida de Corinne a ponto dela abandonar o namorado e toda a sua vida na Suíça, e se embrenhar pelos mais subdesenvolvidos caminhos africanos em busca de seu "darling". O filme mostra mais a parte romântica de uma fantástica história, o livro é bem mais completo, detalhado e real, onde Hofmann sofreu várias dificuldades, incluindo as denças, principalmente a malária, mas ambos são indescartaveis.Trailer do filme A Massai Branca:

vineri, 22 octombrie 2010

Calendarul mayas a fost interpretat gresit, in 2012 nu v-a FII SFIRSITUL LUMII CI IN 2062 SAU 2112

Calendarul mayaş a fost interpretat greşit, iar în 2012 nu va fi sfârşitul lumii…poate în 2062 sau 2112

2012 sfarsitul lumiiAvem o ştire bună (sau una rea?) pentru cei care cred în apocalipsa mayaşă din 2012. Vestea bună e aceea că acel calendar mayaş celebru în toată lumea nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2012 (şi astfel, nici lumea nu se va termina în 2012). Vestea rea e ceea că, dacă acest calendar nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2102, atunci nimeni nu ştie când se va întâmpla acest lucru (sau poate că s-a întâmplat deja!), anunţă site-ul Yahoo News.
Într-o carte apărută recent în 2010 şi intitulată “Calendarele şi anii: astronomia şi timpul în lumea antică şi medievală”, într-un capitol separat despre calendarul mayaş (scris de Gerardo Aldana, profesor la Universitatea din California) se pune în discuţie faptul că procesul de conversie a datelor din calendarul mayaş în calendarul modern poate să fi greşit cu 50 sau chiar cu 100 de ani. Acest lucru ar pune sub semnul întrebării “apocalipsa 2012″ şi istoricitatea evenimentelor mayaşe.
Toată problema constă în faptul că acest calendar mayaş a fost convertit în calendarul gregorian, folosindu-se un calcul denumit “constanta GMT”, denumită aşa după iniţialele primilor trei cercetători în civilizaţia maya (Goodman, Martinez şi Thompson). O mare parte din opera lor a avut ca suport datele recuperate din documentele coloniale ce au fost scrise în limbajul mayaş şi în limba latină. Mai târziu, constanta GMT a fost sprijinită de antropologul şi lingvistul american Floyd Lounsbury, care a folosit datele din Tabelul “Dresden Codex Venus”, un calendar şi almanah mayaş care a schiţat datele mişcării planetei Venus.
Mulţi s-a folosit de munca lui Lounsbury pentru a dovedi că această constantă GMT este corectă. Dar munca sa e departe de a fi irefutabilă. Profesorul Aldana crede că interpretarea curentă a calendarului poate fi greşită. Aşadar, se pare că adepţii teoriei sfârşitului lumii în 2012 trebuie să-şi caute un alt calendar străvechi care să împlinească profeţiile apocaliptice.
http://lovendal.net/

http://odorica.blogspot.com/

Cielito Lindo (intr-o interpretare comica)



http://odorica.blogspot.com

Alphonse Capone(1899-1947)

LA CAPSA

LA CAPSA UNDE VIN TOTI SENIORII...
„La Capsa unde vin toti seniorii,
Local cu doua mari despartituri;
Intr-una se mananca prajituri
Si-n-tralta se mananca ...scriitorii”

N.CREVEDIA
Am avut sansa sa „vizitez cafeneau Capsa din anii ^30, nu fiindca atunci eram vreun ministru, purtand numele de Iuliu Maniu, Ionel Bratianu, Petre Carp, Al. Marghiloman, Dimitrie Sturdza, Take Ionescu, poeti ca Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, V. Voiculescu, sau prozatori care semnau Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, oameni ai teatrului, cum erau dramaturgul Barbu Delavrancea, regizorul Soare Z. Soare, Puiu Iancovescu, Alexandru Cazaban sau neuitatul epigramist Pastorel Teodoreanu, toti vizitatori statornici ai cafenelei si restaurantului infiintat de fratii machedoni Anton si Vasile Capsa, care initiaza acest negot mai intai pe Podul Mogosoaiei, la Hanul Damari, peste drum de biserica Zlatari, personaje din care urma sa ma reincarnez in cel ce sunt azi, ci din cauza ca realizam in anii '80 la TVR ciclul de filme „Trubaduri de altadata”, fiind astfel nevoit sa rascolesc arhiva de filme documentare din epoca”.
Mi-a ramas si acum in minte faimoasa secventa de pe Calea Victoriei, pe care, exact in dreptul Capsei, treceau automobile de epoca, alaturi de birje conduse de muscali, in care isi etalau toaletele bucurestencele cu dare de mana, aceleasi pe care Ion Vasilescu avea sa le imortalizeze in cantecul lui „Fetite dulci, din Bucuresti”, iar Ionel Fernic sa ni le readuca in memorie cu romanta sa „Iti mai aduci aminte, doamna?”, lansata de Jean Moscolpol, solist in mare voga, si el prezent adeseori in saloanele „Capsei”, unde venea sa-si bea „svartul” (un preparat special de cafea), alaturi de colegii lui Titi Botez - neuitatul interpret al tangoului „Femeia”, eterna poveste, Cristian Vasile - care incantase cu memorabilul cantec „Zaraza”, si de actorii de la „Carabus”, Constantin Tanase insusi evocand in cupletele lui aceasta cetate a boemiei romanesti.
Am crezut pana deunazi ca toate acestea sunt doar amintiri, ca la restaurantul si cafeneaua Capsa poate exista doar o „masa a umbrelor”, unde ii voi intalni pe Radu D. Rosetti, marturisind-ne ca tatal sau a scris cartea „Intre Capsa si Palat”, iar el „Capsa pe front”; pe Gala Galaction, care isi arata admiratia fata de faptul ca, iata, trei generatii romanesti din familia Capsa duce traditia cofetarilor inceputa in anul 1852, ajungand la nivelul localurilor cu faima de la Paris, Berlin, Lipsca ,Viena si Londra - intrecandu-si concurentul, care era nu mai putin renumita cofetarie ,,Fialcowsky; pe misteriosul „Claymoor” primul nostru cronicar monden (de fapt Misu Vacarescu, din familia boierilor Vacaresti) ), ale carui articole in ziarul „,Independence Roumaine” erau extrem de populare. Va puteti imagina scena aceea emotionanta, cand marea tragediana franceza Sarah Bernardt, statea intr-un salon de la „Capsa”, ascultandu-l pe pe lautarul Ciolac, cantandu-i o romanta? Sau pe diva Parisului, Josephine Baker, flirtand la „Capsa” cu Alexandru Giugaru, cu care a consumat discret o idila amoroasa? Sau vi-l inchipuiti pe Puiu Iancovescu, afirmand ca la „Capsa” transpira cele mai mari secrete din lumea politica, care l-au facut si pe Titu Maiorescu sa exclame pe cand era prim ministru: „Capsa, tot Capsa!”.
Pe mine m-a dus la ,„Capsa prima oara regretatul pamfletar si caricaturist Neagu Radulescu, care mi-a si aratat masa la care obisnuia sa-si soarba svartul Al. O. Teodoreanu.
Zilele trecute, un eveniment aniversar m-a adus din nou in acest local unic, pe care il stiam transformat de vreo trei ani in santier. In primul rand, privind cladirea din afara, nu puteam sa-mi imaginez ca adaposteste 64 de camere de hotel, dotate la nivel de cinci stele. Ba, pot spune, ca unul care a vazut candva, la invitatia regretatului Mihai Botez - pe atunci ambasadorul Romaniei la ONU - camera lui de la celebrul hotel „Waldorf Astoria” din New York, ca intre cele doua, prefer sa fiu gazduit la „Capsa”, devenit din nou un reper al Bucurestiului in mileniul trei! Cat despre lista de bucate, nici nu vreau s-o evoc, fiindca simt ca se duce naibii regimul meu alimentar restrictiv!... Asta i-o spuneam si lui Marian Bucur, care, spre satisfactia mea, a facut tot ce se poate pentru a reda stralucirea acestei case, un reper de peste 150 de ani in istoria tarii, inca o dovada ca suntem de mult in Europa Occidentala, ca civilizatie si spiritualitate.
Imi doresc ca odata si odata sa refac duelurile cu epigrame incepute la Capsa, printre marii „spadasini” numarandu-se I.L. Caragiale, D. Teleor, Cincinat Pavelescu, Pastorel Teodoreanu, N. Crevedia, Radu D. Rosetti, G. Toparceanu si atatia altii. Ca si Odobescu, in cunoscuta sa lucrare „,Pseudokynegetikos”, nu-mi ramane decat sa va spun:„Du-te intr-o dimineata la Capsa...”
http://odoricai.blogspot.com/

joi, 21 octombrie 2010

Suflet tatuat

Suflet tatuat. Tulburătoarea carte de amintiri a Ralucăi Sterian-Nathan a apărut recent şi în ţara noastră
Odiseea unei actriţe românce din boema pariziană
Actrița Raluca Sterian împreună cu soțul ei, Jean-Jacques Nathan. (Foto: Arhivă ..    
   

În urma persecuţiilor Securităţii şi după ce a fost otrăvită de două ori de colegele de scenă, actriţa româncă Raluca Sterian-Nathan a emigrat în Franţa în anii '60, unde a devenit un personaj-reper al boemei pariziene.
De curând, a apărut la editura Humanitas o carte tulburătoare, „Suflet tatuat", ce cuprinde mărturiile Ralucăi Sterian-Nathan. Actriţă şi producătoare de film în Franţa, Raluca Sterian este născută într-o familie celebră din protipendada Bucureştilor. Ea este stră-strănepoată a marii actriţe Aristizza Romanescu, nepoată a pictoriţei Margareta Sterian, fiica unui arhitect renumit, medaliat la Olimpiada din 1924, organizator al Expoziţiei Universale din 1937, şi a unei intelectuale de origine evreiască, creştinată.
Din Bucureştiul comunist în Parisul cosmopolit
Cartea cuprinde amintiri din Bucureştiul celui de-al doilea război mondial populat de nazişti, dar şi mărturii terifiante despre teroarea  instaurată de comunişti. Fiind dintr-o familie de „burghezi", a avut mari probleme cu noua putere care avea o mare aversiune faţă de intelectuali. Pentru a putea, intra la facultatea de teatru, tânăra Raluca Sterian a trebuit să se angajeze un an ca muncitoare necalificată într-o uzină ca să-şi cureţe „dosarul" de originile nesănătoase. A reuşit totuşi să-şi împlinească visul de a face teatru. La Institut l-a avut profesor pe Ion Finteşteanu, despre care studenta Raluca Sterian spunea: „E un mare actor şi un profesor excelent. În plus, e comic. Tot ce-mi doresc. Tragedia o trăim în fiecare zi. S-o uităm aşadar".
S-a căsătorit cu nepotul unui celebru editor francez
Pentru că era în, continuu persecutată de Securitate, în 1964 Raluca Sterian a părăsit definitiv ţara pentru a se stabili la Paris. Acolo l-a întâlnit pe Jean-Jacques Nathan, nepotul unui celebru editor francez de manuale şcolare, cu care a trăit o poveste înflăcărată de amor şi cu care, în cele din urmă, s-a şi căsătorit. „Am pierdut totul în viaţă, mai puţin accentul", spune Raluca Sterian în cartea sa. Acest lucru nu a stat în calea succesului ei, ba chiar dimpotrivă. Accentul românesc o făcuse celebră şi pe Elvira Popescu pe scenele pariziene, mulţi critici de teatru fiind de părere că, de fapt, în el consta marele ei farmec. Având, pe lângă o educaţie aleasă, talent, umor şi mult şarm, Raluca Sterian-Nathan avea să se integreze perfect în peisajul artistic parizian. Iată ce spune despre ea Samuel Pisar, supravieţuitor al Holocaustului, cavaler al Legiunii de Onoare, cunoscut avocat de drept internaţional, cel ce a semnat prefaţa cărţii „Suflet tatuat": „Invitat adesea în casa ei primitoare, am fost, fascinat să cinez cu Anouk Aimee, Charlotte Rampling sau Brigitte Fossey, să-i ascult pe Jean-Claude Brialy recitându-şi versurile, pe Ivry Gitlis făcându-şi Stradivariusul să plângă sau pe Pierre Bouteiller cântând la pian Gershwin şi Bernstein, sub privirea amuzată a maestrului Cristoph Eschenbach", explică Pisar farmecul artistic cosmopolit ce se instaurase în casa Ralucăi Sterian-Nathan. „N-am fost deloc pregătit pentru tulburarea pe care am simţit-o citind manuscrisul ei, «Suflet tatuat», mărturiseşte Pisar.
„Am fost imediat absorbit de această dramatică odisee, începută, ca şi a mea (dar în sens invers), în ajunul celui de-al doilea război mondial, sub nazişti, şi continuată sub jugul stalinist, înainte de a-şi găsi pacea în braţele ospitaliere ale democraţiei şi culturii franceze". În ciuda unui destin zbuciumat, Raluca Sterian a fost întotdeauna o optimistă incurabilă. Cartea sa are de altfel ca motto o cugetare a lui Ben-Gurion care exprimă perfect încrederea ei de nezdruncinat în ziua de mâine: „Cel ce nu crede în miracole nu este realist". O altă deviză după care Raluca Sterian s-a ghidat în viaţă a fost o zicere a lui Emil Cioran (un alt româno-parizian celebru) care e o expresie impecabilă a modului în care reacţionează românii la provocări: „Nu există probleme pentru că nu există soluţii". De aici vine probabil geniul „descurcării" la români, al felului de a ieşi mai mult prin triş decât prin luptă dreaptă din situaţiile-limită, iar în această privinţă, Raluca Sterian se declară „regina descurcăreţilor". O altă trăsătură care o recomandă pe Raluca Sterian drept o româncă sadea este acel binecunoscut haz de necaz cu care românii şi-au îndulcit adesea zilele amare. Iată ce scria adolescenta Raluca Sterian, obligată să muncească în uzină, în jurnalul ei: „Cu partidul comunist e ca la uzină: strânge şurubul din ce în ce mai tare şi frica se răspândeşte în ţară ca o ceaţă sumbră. Oamenii fac puşcărie fără motiv. Circulă şi un banc: Doi prieteni se întâlnesc. Primul îl întreabă pe celălalt. «Ce mai ştii de Ion?» «E la puşcărie.» «Cât i-au dat?» „15 ani.» «Pentru ce?» «Pentru nimic.» «Imposibil. Pentru nimic nu se dau decât 10 ani.» " Tot cu un inegalabil umor, ea numea interogatoriile de la Securitate „vizite la serviciul Tortură & Co". Aşa se face că, deşi atât de triste în conţinut, amintirile Ralucăi Sterian sunt, în realitate, o adevărată lecţie de speranţă.
Tentative de asasinat
Pe când era actriţă la Teatrul Naţional din Iaşi, Raluca Sterian a avut de îndurat nu numai duşmănia autorităţilor comuniste, ci şi invidia colegelor de scenă. Urând-o de moarte pentru faptul că primea roluri principale şi pentru că avea o mare de admiratori, trei actriţe au încercat de două ori să o otrăvească. Prima dată, pe când se aflau în turneu la Chişinău, i-au strecurat otravă în mâncare, iar a doua oară i-au pus o substanţă extrem de toxică în rimel, actriţa fiind atunci la un pas de orbire.
http://odorica.blogspot.com/

Barbra Streisand Avinu Malkeinu


http://singurafelina.weblog.ro/

marți, 19 octombrie 2010

Legionarii nostrii Sergiu Celibidache (1912-2006)

Dirijor. S’a nãscut la Roman în anul 1912. Urmeazã Facultatea de Matematici de la Iasi si Facultatea de Constructii din Bucuresti. Studiazã la Conservatorul din Iasi, apoi la cel din Bucuresti.
În anii ’30 face parte din Miscarea Legionarã.
Între anii 1936-1944 studiazã la Berlin la Universitatea Friedrich Wilhelm filosofia si matematica. Obtine doctorate în filosofie si muzicologie la Berlin.
Dirijor la Filarmonicii din Berlin între 1945-1952, dirijor al Orchestrei radiodifuziuniii din Stockholm (1962-1971), dirijor la Orchestrei din Stuttgart între 1972-1977 si al Filarmonicii din Berlin dupã 1979.
Profesor onorific al orasului Berlin în 1971, cetãtean de onoare al orasului München în 1992. Membru al Academiei Române din 1992. În 1993 primeste Marele Ordin German al Artelor „Maximilian“.

Sergiu Celibidache s-a născut în 1912, la Roman, în apropiere de Iaşi, oraş în care s-a ţi mutat când tatăl său, Demostene Celibidache a devenit prefect de Iaşi.
Aici a studiat compoziţie şi pian, manifestând un interes deosebit pentru muzică, dar deoarece tatăl său îi dorea o carieră politică, a fost îndreptat spre filosofie şi matematică. Cei doi au căzut de acord ca muzica să aştepte până după absolvirea Universităţii de matematică şi filosofie din Bucureşti, tatăl crezând că muzica este numai un capriciu de-al tânărului său fiu. După absolvire, viitorul muzician i-a arătat diploma tatălui său, după care l-a anunţat că va pleca la Bucureşti pentru a deveni compozitor. Tatăl a fost nemulţumit de alegerea fiului său, iar aceasta a fost ultima întâlnire dintre cei doi. Pe atunci Sergiu Celibidache avea în jur de 20 de ani.
În cele din urmă, a devenit cunoscut ca dirijor de excepţie, copozitorul Celibidache rămânând în umbra “vrăjitorului în frac”.
Ca dirijor, a avut numeroşi studenţi, printre care şi binecunoscutul dirijor Enrique Garcia Asensio. Prima întâlnire a acestuia cu Sergiu Celibidache a avut loc la Madrid, pe vremea când viitorul discipol era violonist al Orchestrei Naţionale a Spaniei. Asensio a asistat la un concert susţinut sub bagheta maestrului şi, deşi a fost impresionat, nu s-a orientat spre o cariera dirijorală. Prima sa experienţă ca dirijor a avut loc din întâmplare: Benito Lauret, dirijorul de atunci al orchestrei din care făcea parte, a suferit cu puţin timp înainte de un concert o operaţie de apendicită. Pentru a nu pierde banii pe care acesta i-ar fi adus membrilor orchestrei, instrumentiştii şi-au rugat colegul violonist să îi dirijeze. Lipsit de orice experienţă dirijorală anterioară, Asensio a acceptat în cele din urmă această propunere, rezultatul fiind surprinzător. Talentul dirijoral i-a fost recunoscut de întregul public. Nici această întâmplare, însă, nu l-a convins pe tânăr să renunţe la cariera de violonist. Aşa că a participat în calitate de interpret la un concurs de vioară. Numai că juriul a acordat premiul altui violonist, pe care Asensio îl considera mai slab pregătit decât el. Această dezamăgire l-a convins să se reorienteze spre o carieră de dirijorat. A început studiile la Munchen, în Germania, în 1960 preferând să studieze în Italia, la Siena, cu maestrul Sergiu Celibidache. A lucrat în acest timp şi ca frizer, pentru a se întrţine şi nu de puţine ori a fost chiar frizerul maestrului. Întâlnirea cu Celibidache a reprezentat cel mai important moment din cariera sa de dirijor, Asensio apreciind-o ca fiind ” mai importantă decât câştigarea celui mai important premiu de la cea mai mare loterie din lume”. Amintirile fostului student despre Celibidache sunt nenumărate, dat fiind faptul că acesta i-a fost apropiat din perioada 1960 până la moartea maestrului din 1996.
Asensio povesteşte că Celibidache avea obiceiul să cânte anumite măsuri din diferite piese, la diferite tempouri, cu eventuale improvizaţii, provocându-i pe cei din jur să recunoască măsura cântată. Dintre toţi, numai Asensio reuşea să găsească măsura.
Din punctul de vedere al maestrului, instrumentul perfect din punctul de vedere al expresivităţii era vocea umană prin faptul că pe notele grave, intensitatea sunetelor era scăzută, iar pe cele înalte- mai mare, ceea ce oferea tensiunea specifică fiecărei piese în funcţie de materialul sonor folosit. Cea mai importantă moştenire a dirijorului Asensio de la maestrul Sergiu Celibidache este dragostea pentru muzică. Celibidache nu cerea bani studenţilor pe care îi avea, deoarece făcea totul din pasiune, mai susţine Asensio, care de altfel procedează în acelaşi mod din aceeaşi dragoste pentru muzică. În 1973, discipolul i-a devenit asistent, la Bologna.
“Muzica nu este repetiţie, pentru că ea necesită timp. Iar timpul nu se repetă”, crede Asensio observându-se asemănarea cu concepţia lui Celibidache despre muzică: orice interpretare este diferită. Muzica într-adevăr nu se repetă. Pentru că repetiţia duce la mecanizare şi la pierderea trăirii autentice. Acesta este unul din motivele pentru care Sergiu Celibidache era cu totul împotriva înregistrărilor. Un alt motiv era că înregistrării îi lipsea dimensiunea spaţială a sunetului, dimensiune dată în condiţii de concert de proprietăţile acustice ale sălii în care avea loc concertul propriu-zis. Într-o zi, fiul maestrului, Serge Ioan Celibidache, i-a adus acestuia o înregistrare cu o orchestră şi i-a cerut maestrului să îşi spună părerea. Nu i-a plăcut înregistrarea, considerând interpretarea mult prea lentă. A rămas surprins când a aflat că cel care dirija acea orchestră era chiar el, această experienţă confirmându-i temerile.
Muzica era destinată să fie experienţă de moment, o trăire cu intensitate a clipei propriu-zise, nu o fotografie a unei trăiri, aşa cum era înregistrarea.
Şi ca o aplicaţie a acestei concepţii, când avea timp liber, Sergiu Celibidache se aşeza la pian şi improviza. Păstrase acest obicei încă de mic, pe când studia pianul. Profesoara de pian nu era prea interesată de ce făcea micul Celibidache la pian, aşa că acesta, când se plictisea, improviza pe temele pe care le studia, iar profesoara nu remarca nimic, ceea ce îl încuraja pe copil să exploreze şi mai mult.
Improviza şi jazz, muzică pe care o admira pentru libertatea pe care i-o oferea la interpretare. Nu asculta jazz, dar cânta cu placere, pentru că improvizaţia în sine era o manifestare a trăirii autentice a clipei. A şi făcut parte într-o vreme dintr-o formaţie de jazz care cânta la “Bolta rece”. Se spune că era cel mai ciudat membru al grupului muzical, deoarece în timp ce improviza la pian citea de obicei câte o carte.
A murit în anul 1996, lăsând pe lângă o moştenire spirituală foarte valoroasă, imaginea unui om care a trăit pentru muzică, un exemplu pentru cei care încă nu îndrăznesc să se dedice complet acestei arte. Unul dintre puţinele regrete ale maestrului a fost că fiul său a ales regia în locul muzicii, acest fapt reprezentând o dovadă directă a împlinirii pe care i-a adus-o muzica.
Compozitorul Sergiu Celibidache va sta în umbra dirijorului până când cineva îl va descoperi. Interesant este faptul că el a refuzat să îşi cânte propriile compoziţii în public, pentru că din punctul lui de vedere, valoarea lucrărilor sale trebuie descoperită şi evaluată de o conştiinţă muzicală obiectivă.

http://agonia.ro
http://garduldefier.wordpress.com/ 
http://odorica.blogspot.com/

Citat George Gitlan

“judecaţi-mă pentru ură, dar nu-mi veţi găsi vină,
însă nu mă condamnaţi, de prea multă iubire.”

?????????????La muzeul taranului din Bucuresti 2009

Eu si cu nepotica Daria iun.2009 Muzeul taranului Bucuresti

Cicero Marcus Tullius (106-43 i.Hr.)

 "Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micşorata,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderata şi controlata, şi
Ajutorul dat altor ţari trebuie eliminat
pentru ca Roma sa nu dea faliment.

Oamenii trebuie si înveţe din nou sa munceasca în loc sa traiasca pe spinarea statului."
 ( Cicero, anul 55 înainte de Cristos)
 
 
In concluzie nu s-a modificat nimic de 2065 si de ani.

http://odorica.blogspot.com/