luni, 6 decembrie 2010

Despre tigani si tiganie

 Noua Dreapta filiala Brasov.
Într-o discuţie pe care am purtat-o cu un reputat profesor de filosofie polonez mi s-a atras atenţia că noi, românii, avem o cultură anemică şi dacă nu vom face ceva vom dispărea înghiţiţi de istorie. Remarca interlocutorului meu a gâdilat sensibila mea coarda naţionalistă şi eram la un pas de a-l strânge de-a dreptul de gât. Omul şi-a argumentat afirmaţia din perspectivă istorică. De-a lungul timpului, culturile puternice le-au înghiţit pe cele mai slabe. Şi a urmat un întreg şir de exemple, care s-au oprit la porţile cotidianului românesc. Mi s-a spus că trăim în noroi, că ni s-au profanat valorile, că ne ţiganizăm. Cultura unei minorităţi, care ca număr se ridică cu generozitate la 2,5 % din totalul locuitorilor, s-a impus asupra majorităţii. Iată deci, că până şi polonezii au aflat că românii ţopăie de zor pe muzică ţigănească şi că-şi „împodobesc” vocabularul cu termeni de la uşa cortului.
Avem ţigani şi avem cu carul. Dacă lumea ar fi în rosturile ei fireşti, chestiunea asta ar trebui să treacă absolut neobservată. Statisticile oficiale spun că etnia aceasta numără exact 535.140 de indivizi, neoficial, însă, se pare că sunt mai mult de 2,5 milioane. Statisticile nu vorbesc despre câţi dintre ei au umplut puşcăriile şi nici despre câţi trăiesc în afara legii. Vorbesc în schimb despre faptul că 80% dintre ei trăiesc în sărăcie, mai mult de un jumătate parazitează sistemul asigurărilor sociale şi că mai toţi puradeii trag chiulul de la şcoală, deşi nu-i costă nimic şi ar putea să şmanglească de-an moaca’ un strop de educaţie. Tot statisticile spun că 67% dintre români nu ar fi de acord ca cineva din familia lor să se căsătorească cu o persoană de etnie ţigănească, iar 33% n-ar fi de acord să aibă vecini ţigani. Şi deşi românii nu-i prea au pe ţigani la inimă, statisticile mai spun că maneliştii conduc în topul preferinţelor adolescenţilor români. Tot în statistici s-a încurcat până şi preşedintele Băsescu, a cărui minte a fătat ideea cum că 99% dintre români ascultă manele. Evident că se ascultă manele de către 99% din populaţia românească cu carnet de membru PD-L. Chiar dacă Băse’ este departe de realitatea ţării, din restul cifrelor putem lesne să ne facem o părere clară despre ţigănia în care alunecăm.
Cine mai crede că problema ţigănească este una rasială se înşeală, căci apucăturile unei minorităţi au contaminat majoritatea. Problema ţigănească este una culturală, şi ar trebui să începem prin a scoate aceste apucături din  români, pentru a le extirpa din ţigani.
Istorie cu iz ţigănesc
Îi vedem zilnic pe stradă, puţini îi au la inimă, dar mulţi pun botul la subcultura lor, par să nu fie din lumea noastră şi totuşi sunt cetăţeni români. Nimeni nu pare să ştie de unde au venit. Prima lor atestare documentară o regăsim în anul 1068 în Imperiul Bizantin, deşi o legendă din anul 950 îi pomeneşte într-o lumină care seamănă izbitor cu portretul ţiganilor contemporani. Legenda vorbeşte despre regele persan Bahram Gur, care a domnit în prima jumătate a secolului al V-lea. Aici răsar primele mărturii despre nişte nomazi, denumiţi „luri”, ce se ocupau cu muzica. Bahram îi cere conducătorului Indiei 12.000 de luri care să-i distreze Curtea Regală. Ţiganii „luri” ar fi urmat să se stabilească în Persia, să muncească pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne. În schimb, au mâncat vitele şi grânele, au refuzat munca la câmp şi au sfârşit prin a fi izgoniţi de rege.
Dincolo de legendă, istoricii spun că adevăratul exod al ţiganilor s-a produs la începutul secolului al XI-lea, în vremea sultanului Mahmud de Ghazni, care a invadat India de 17 ori în cursul sângeroasei lui domnii, între anii 971 şi 1030.
Despre originea ţiganilor se vorbeşte şi în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune că leagănul ţiganilor este oraşul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din Kanauj au fost deportaţi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligaţi să muncească, ţiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru şi au migrat spre Imperiul Bizantin şi Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin, unde au fost menţionaţi în anul 1068. Nu s-au putut stabili nici aici, şi au înaintat spre Europa.
Pe teritoriul românesc au fost menţionaţi pentru prima dată în 1385 şi 1387, în două acte de donaţie ale domnului Ţării Româneşti Dan I către Mănăstirile Vodiţa şi Tismana. În Transilvania, prima menţiune datează din 1416, iar în Moldova prima consemnare a prezenţei ţiganilor este din anul 1428, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
Sunt puţine izvoare care să îi prezinte pe ţiganii de pe teritoriile româneşti, însă zicătorile populare abundă de portrete în care sunt prezentaţi asemenea imaginii pe care o au românii cotidieni despre această etnie. „Nici răchita pom de bute, Nici ţiganul om de frunte”, „Când te întâlneşti cu un ţigan, mergi cu grijă un’te duci”, „Să ai noroc şi bani. Şi boală în ţigani”, „Şi-a mâncat cinstea, ca ţiganul biserica” (Proverbele Românilor, Iuliu A. Zanne).
„Rromi sunt aia de la Bucureşti care fură”
Ţiganii nu şi-au impus prin nimic cultura în evul mediu, nici măcar în ceea ce priveşte identitatea lor. Astfel, au fost numiţi după voia popoarelor cu care au intrat in contact:
„athinganoi” (ţigan în spaţiul balcanic), „kalo” (ţigan în spaţiul hispanic), „sinto” (ţigan în spaţiul german) „arami”(păgân), „faraontseg” (gloată). Folosită recent, denumirea etnonimică de „rrom” poate fi lesne asociată cu grecescul „rhomaios”, care îi indică pe locuitorii Imperiului Roman, iar după creştinare, până la prăbuşirea Imperiului, pe creştinii Bizanţului. În ceea ce priveşte denumirea ţiganilor, merită băgată în seamă replica unui bulibaşă căldărar: „Rromi sunt aia de la Bucureşti care fură, eu sunt ţigan”.
Zilele trecute, guvernarea Boc şi-a dat acordul pentru schimbarea denumirii oficiale din „rrom” în „ţigan. Propunerea a pornit de la recomandările Academiei Române, şi s-a bazat pe faptul că acesta este termenul folosit în majoritatea statelor Uniunii Europene.
Fiind singura iniţiativă lucidă a deputatului Silviu Prigoană a fost înregistrată la Senat în luna septembrie. Tocmai atunci când şi preşedintele Băsescu spunea că decizia de schimbare a numelor a fost greşită deoarece europenii fac o confuzie între rromi şi români.
„În multe ţări din spaţiul european este utilizat fără nicio restricţie un cuvânt având aceeaşi origine, respectiv aceeaşi evoluţie a semnificaţiei cu lexemul romanesc: „tsiganes” în franceză, „zingari” în italiană, „Zigeuner” în germană, „tzigani” în rusă şi polonă, „cigany” în maghiară, „ciganin” în bulgară şi sârbă, „cigano” în portugheză, „zigenare” în neerlandeză”, se arata în adresa Academiei Române către Guvern.
Pe de altă parte, căutată la origine, noţiunea de ţigan pare a nu purta în sine decât un strop de mândrie pentru membrii acestei etnii. Iosif Constantin Drăgan indicase că provine din expresia „ti Gange“ (dincolo de Gange). Făcând astfel trimitere la originea geografică a lor. Prăbuşirea în peiorativ este numai în responsabilitatea lor. Să nu uităm că în ograda lui Băsescu s-a comis o gravă eroare prin logo-ul de ţară al României, care sub imbecila oblăduire a Elena Udrea a ajuns să fie scris „ROMânia”.
UE vrea să avem ţigani poliţişti
Recent, francezii s-au dovedit a fi mai intoleranţi decât românii, deşi în urmă cu câţi ani au avut tupeul de a critica ţara noastră pentru „discriminare rasială”. După ce ani în şir ne-au arătat cu degetul pentru că nu-i „iubim” suficient pe ţigani, s-au trezit cu Parisul invadat de corturari. Brusc, şi-au lăsat deoparte masca de apărători ai drepturilor omului şi au trecut la expulzări, în loc să-i integreze. Politica Franţei faţă de ţiganii din România a atras mânia stăpânilor de prin Uniunea Europeană. Comisarul european pe justiţie, Viviane Reding, a criticat Franţa din cauza încălcărilor drepturilor omului în chestiunea expulzărilor, şeful şefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, l-a luat la rost pe Nicolas Sarkozy, el însuşi proaspăt divorţat de o ţigancă, căruia i-a reproşat duritatea măsurilor aplicate împotriva ţiganilor. Ţiganii nu par să fie prea deranjaţi de politica expulzărilor. „Oricum, au spus că mai mult de o săptămână nu rămân în România. Se tem că aici legile sunt mai aspre, iar câştigurile obţinute din cerşetorie sau din furturi, mult mai mici”, susţine comisarul – şef Mihai Pitulescu, şeful Direcţiei de Investigare a Criminalităţii din IGP.
Ba chiar nici americanii nu se simt în siguranţă, deşi stau bine pitiţi în spatele oceanului. Miile de ţigani care au emigrat în statele UE odată cu aderarea din 2007, stârnesc polemici tocmai la New York. Mai mult chiar, jurnaliştii de la New York Times spun că România nu şi-a îndeplinit promisiunile făcute atunci când a aderat la UE, fiind speriaţi că o posibilă destinaţie a ţiganilor poate deveni SUA, în cazul ridicării vizelor.
Francezii nu mai poticnesc din a ne oferi soluţii, „Francezii ne-au cerut poliţişti de etnie rromă, care să ştie ţigăneşte”, mai arată comisarul Pitulescu.
Cum se toacă bani în ritmuri ţigăneşti
Istoria recentă arată că ţiganii sunt o pacoste pentru fondurile investite în proiecte destinate integrării lor. (Toţi se tem să folosească termenul de civilizare, îmbrăţişând „integrarea” ca un termen mai puţin agresiv).  Numai în România şi Bulgaria s-au tocat în ultimii ani câteva milioane bune de euro în proiecte destinate ţiganilor.
În iulie 2003, la Budapesta, liderii statelor Central şi Est Europene au consimţit să lanseze „Deceniul Includerii Rromilor 2005-2015”. Proiectul a fost iniţiat de Banca Mondială, iar obiectivele sale principale sunt eliminarea discriminării şi sărăciei din rândurile ţiganilor. Mai este un pas până în 2015, iar ţiganii sunt la fel ca şi înainte. Despre cheltuielile făcute nu vom afla probabil niciodată. Cert este că situaţia nu s-a schimbat cu nimic. În iulie 2006, Banca Mondială a oferit României un împrumut de 58,5 milioane pentru un proiect asemănător. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Parteneriatului Strategic de Ţară, menit să ajute România să îşi îndeplinească obligaţiile din cadrul Moemorandumului Comun de Includere semnat cu Comisia Europeană. La fel, banii au fost cheltuiţi fără nicun rezultat. Tot ce am văzut au fost câteva reclame pe la televizor cu un puradel care visa să meargă la şcoală. Puradeii de pe stradă, au rămas tot analfabeţi.
Prin vară, Uniunea Europeană a trecut la ameninţări directe la adresa României. Ţara noastră ar putea plăti cu pierderea de fonduri europene din cauza neintegrării ţiganilor. Totul a pornit de la Pierre Lellouche, secretar de stat însărcinat cu afacerile europene în guvernul Franţei. Lellouche a declarat, pentru cotidianul Le Parisien, că „nu mai suportă” să vadă ţigani cerşind pe străzile Parisului. „Franţa nu intenţionează să primească 2,5 milioane de ţigani din România”, aprecia, categoric, oficialul francez. Evident că cerşesc prin Oraşul Iubirii, pentru că prin Micul Paris n-au nici ce cerşi şi nici ce şterpeli.
Ţiganii nu se lasă asimilaţi şi opun rezistenţă la orice iniţiativă de civilizare, iar asta ne poate costa.
Educaţie, sănătate şi locuinţe pentru ţigani
Ţiganii nu se lasă civilizaţi, dar se bălăcesc de zor în vistieria sărăcită a statului. Au locuri preferenţiale în universităţi de stat şi beneficiază de asigurări sociale. Iar mai nou, vor primi case şi asistenţă medicală fără să scoată un şfanţ din buzunare. Recent, ministrul Muncii se lăuda că semnat un protocol de sprijinire a ţiganilor expulzaţi din Franţa. „Vom avea colaborări la nivel teritorial pentru găsirea unor soluţii pentru rezolvarea problemelor romilor, în special pentru cei care se întorc din Franţa”, a ministrul Ioan Nelu Botiş. În curând vor fi organizate cursuri de calificare pentru ţigani, iar banii vor veni de la Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU. Ţiganii vor mai primi locuinţe, educaţie şi ajutor pentru îngrijirea sănătăţii. Toată tevatura asta în vreme ce românii n-au unde munci, n-au case, iar despre sănătate n-are sens să mai discutăm.
Şi pentru că tot vorbeam anterior despre discriminare, nu am putea spune că în cazul acesta românii sunt chiar ei discriminaţi în ţara lor?
Românii nu-i iubesc pe ţigani…
Nu are sens să ne pierdem inutil în descrierea infracţionalităţii ţiganilor. Faptele sunt evidente pentru toată lumea şi le ştiu până şi copii care sunt învăţaţi din popor că „dacă nu eşti cuminte, vine ţiganul cu sacul şi te fură”. Opinia populară despre ţigani este clară şi orice etichetă le-am pune, „rrom” sau „ţigan”, termenul va deveni peiorativ prin suma faptelor acestei etnii. Şi tot opinia populară spune că ţiganii vor reprezenta, în viitor, o ameninţare pentru ţară, după cum se arată într-un recent studiu CCSB pentru Asociaţia Pro Democraţia. Acelaşi studiu arată că doi din trei români spun ca ţiganii fac cele mai multe infracţiuni. 44% dintre români consideră că romii sunt „hoţi”, 43% îi consideră „leneşi”, iar 41% „murdari” – 41%. Jumătate dintre români spun că ţiganii fură pentru că „aşa le este obiceiul”, iar mai mult de jumătate nu cred nici în ruptul capului că ţiganii sunt mai săraci decât românii.
Deşi unii încearcă să îi acuze pe români de discriminare, susţinând că „nu-i frumos” să mocirleşti imaginea unei etnii, lucrurile sunt evidente. Spre exemplu, pe lângă români au vieţuit de secole şi saşii, şi nu-mi amintesc să fi auzit vreun român vorbindu-i de rău. Imaginea unei etnii se construieşte în secole şi ţine de valorile pe care le manifestă în lume. Şi iarăşi, nu am auzit vreun român vorbind despre cât de harnici şi corecţi sunt ţiganii. Oare de ce?
Ba mai mult, unele măsuri ale unor autorităţi locale sunt aspru criticate de activişti „anti-discriminare”, deşi populaţia majoritară le aplaudă la scenă deschisă. În Tărlungeni, la câţiva kilometri de Braşov, ţiganii trăiesc separaţi printr-un zid de români şi de unguri. Ridicat de Primărie şi cu o înălţime de trei metri, zidul îi apără pe cei 700 de români şi 1.900 de maghiari, care consideră că asta a fost singura soluţie pentru o viaţă liniştită.
„Am dat 60.000 de euro şi am trântit un zid sănătos, din beton cu un strat de sticlă deasupra, ca să-i descurajez să mai sară dincolo. Nu este nici segregare, nici Marele Zid chinezesc. E un gard care protejează în primul rând proprietatea”, declară primarul din Tărlungeni. Exemplele pot continua la nesfârşit.
… nici turcii, nici CEDO..
Ba mai mult, instituţiile juridice europene par să nu mai fie îmblânzite cu momeala „discriminării”. Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că termenii „cerşetori” şi „hoţi” atribuiţi romilor într-o lucrare universitară şi într-un dicţionar din Turcia se referă la o imagine stereotipică şi nu sunt discriminatorii. Mustafa Aksu, un turc ţigan, denunţase la CEDO că cele două lucrări, finanţate din fonduri de stat, ar conţine remarci şi expresii care reflectă un sentiment „antirrom”. Potrivit lui Aksu, lucrarea „Ţiganii din Turcia” conţine paragrafe umilitoare, sugerând că romii comit infracţiuni şi sunt „hoţi de buzunare, escroci, cerşetori, traficanţi de droguri, proxeneţi”. CEDO a explicat că paragrafele citate de Mustafa Aksu „nu sunt comentarii ale autorilor, ci exemple despre modul în care romii sunt percepuţi în societatea turcă”.
Mulţi, mulţi… tot mai mulţi
Pe la mijlocul anilor ’90, fostul „rege internaţional al ţiganilor” Ion Cioaba ne ameninţa că „România se va scrie Rromania”. Nici liderul incontestabil al acestei etnii, Mădălin Voicu, nu se lasă mai prejos, ameninţând că „peste vreo două decenii, ţiganii vor conduce România, pentru că îi vor depăşi numeric pe români şi, dintr-o etnie conlocuitoare, ţiganii vor deveni una înlocuitoare”. Statistic vorbind, numărul ţiganilor îl va depăşi pe cel al românilor, în 50-60 de ani. Asta în condiţiile în care indicii de creştere demografică se vor păstra la nivelul ultimelor două recensăminte.
Sociologic vorbind, pentru ca o etnie să îşi păstreze constanţa este nevoie de o rată a fertilităţii de 2,11. Românii sunt cu mult sub această cifră, în vreme ce ţiganii o depăşesc cu mult. Istoria arată că nici o cultură nu s-a păstrat pură cu un indice mai mic de 1,9.
Pornind de la rata estimată a fertilităţii la femeile românce (1,3), socotind şi  rata fertilităţii la ţigănci (peste 4). Mai punem la socoteală şi speranţa de viaţă şi este lesne de văzut unde vom ajunge. Prin socoteală asta vedem că în anul 2050, numărul ţiganilor va depăşi şase milioane, iar românii vor ajunge la pe la 13 milioane. Dacă mai punem câţiva ani la socoteală, vom vedea cum românii vor ajunge minoritari în ţara lor.
Între ultimele două recensăminte ale populaţiei, 1992 şi 2002, populaţia totală a scăzut cu 5%. Românii au un spor negativ de 5%, maghiarii de 15%, în vreme ce ţiganii au un spor pozitiv de 33%. Creşterea nivelului de populaţie la ţigani este un fenomen care are loc în ciuda estimărilor Băncii Mondiale, care arată că speranţa de viaţă a acestei etnii este cu 15-20 de ani mai mică decât în cazul românilor şi că prezintă un crescut indice de mortalitate infantilă. Studiile BM mai arată că jumătate dintre populaţia ţigănească are o vârstă de până în 20 de ani, în vreme de populaţia românească prezintă un indice de îmbătrânire a populaţiei.
Ce-i creştineşte?
O ştire dintr-un ziar spunea că nişte ţigani au furat gardul unei Biserici. Păcat că n-au aruncat o privire înăuntru, căci poate puteau şterpeli câteva vorbe de înţelepciune. Istoria îi condamnă pentru suma faptelor lor, oamenii îi judecă pentru un stop de fapte izolate. Şi orice soluţie ar găsi mintea raţională pentru chestiunea ţigănească, creştineşte ar fi să înceapă a fi pusă în fapte cu o rugăciune.
http://blog.nouadreapta.org/

Un comentariu:

Alice Georgiana spunea...

Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223