sâmbătă, 25 iunie 2011

Articole foarte bune

Jocul cu focul(financiar)


greece_riot Mereu m-am gandit ca situatia economica a unei familii este perfect asemanatoare – pastrand proportiile desigur – cu cea a unei economii nationale. Bunaoara sunt familii, cele mai multe dintre ele, care se zbat sa-si duca traiul de pe o zi pe alta, de la un salariu la altul. Am mai spus-o odinioara: viata nu este altceva decat timpul parcurs intre avans si lichidare. Nu vi s-a intamplat niciodata sa ramaneti subit fara bani? Sau sa tot imprumutati de pe la rude ori prieteni astfel ca la un moment dat ti se face jena de situatia in care te-ai pus? Ori de la parinti – daca mai sunt pe lumea asta sau chiar de la copiii care ti-au crescut si care acuma castiga mai bine ca tine?
Pe de alta parte sunt si familii care nici nu se imprumuta dar nici nu o duc pe roze. Orgoliul lor este ceva mai presus decat lipsurile financiare. Exista – pastrand paralelismul – tari care nici nu se plang de saracie dar nici nu stau pe roze.
In ultimul rand exista familii – putine ce-i drept, care au un nivel de bunastare cu mult mai ridicat decat al marii majoritati. Ele sunt cele care au castigat bine de-a lungul anilor, si-au ponderat cheltuielile si mai presus de toate nu s-au imprumutat. La scara macrosociala, exista tari – foarte putine – pe care le denumim bogate, cu economii solide chiar si in aceste vremuri economice de rastriste, care sunt asijderea familiilor pe care incercam sa le descriu la ultima categorie. Isi permit datorita seriozitatii, a muncii, a brandurilor puternice si arhirecunoscute sa faca legea in lume, sa imprumute sau nu alte state, sa impuna chiar politici economice mondiale sau macar zonale.Nu le mai denumesc pentru ca sunt arhicunoscute si sunt cu preonderenta germanice.
Am citit comentariile infricosatoare ale unor oameni care se pricep la economie despre situatia din Grecia falimentara.
Grecii, la scara familiei si extrapoland, la scara intregii natiuni sunt un exemplu de manual de popor pe cale sa esueze. S-au imprumutat cu mult mai mult decat ii tinea plapuma, au cheltuit cu mult mai mult decat isi permiteau, au dus o viata lejera bazata tocmai pe imprumuturi si nu pe economie adevarata, s-au multumit sa castige in fiecare zi cate ceva, au fugit ca dracu de tamaie de impozite, nu au avut habar de industrie (spuneti-mi un singur produs industrial remarcabil “Made in Greece”), intr-un cuvant au inselat tara, inselandu-se pe ei insisi.
Chit ca nu prea avem multe in comun – poate cu exceptia religiei, mie mi se pare ca asemanarile de comportament dintre romani si greci sunt pana la un punct uluitoare. De aceea exista pericolul major ca si Romania sa urmeze calea infernala pe care Grecia a apucat-o si in care e blocata.
Si totul pentru ca familia greaca nu e prea obisnuita cu munca, pentru ca nu-si plateste impozitele, pentru ca vrea sa munceasca la stat si mai ales pentru ca s-a imprumutat necuprins fara sa gandeasca o clipa ca nu are de unde da banii inapoi. Cam asa mi se pare ca procedeaza si familia romanului si implicit Guvernul roman.
Familia greceasca – recte statul grec – s-a jucat cu focul financiar care astazi s-a transformat intr-un adevarat incendiu ce este pe cale sa dea foc mapamondului.

Cu masina la “doctor”

automobile-gridlock-photo Cand iti cumperi masina pe care dai o poala de bani esti multumit. Ai autoturism german puternic, taman bun de “omorat” pe soselele patriei. Ce te faci insa in momentul in care nu mai vrea sa plece si ai o treaba urgenta de rezolvat? Atunci apar problemele. Cam asta mi s-a intamplat in urma cu vreo saptamana. M-am rugat de o cunostinta veche, mecanic auto experimentat sa vina pentru asistenta. Omul si-a deschis impreuna cu ginerele un service auto. Era foarte ocupat. Stiti cum sunt meseriasii din Romania, cam ca-n bancul acela cu “Acus, acus!” Acus-ul s-a transformat in trei zile incheiate in care am fost blocat in casa sperand ca amicul va catadicsi sa faca o “vizita” batranei mele doamne cu patru roti.
Dar daca sunt clienti gramada, de ce sa-si mai bata capul? Am apelat la un ageamiu care a saltat capota si a verificat bujiile incandescente cu o sarma luata de pe jos si caruia – pentru ca nu avea un obiect acutit pentru dezizolare – i-a dat foc la capete cu bricheta din dotare. Am dat inapoi. “Ce dracu de meserias e asta de procedeaza asa?” m-am intrebat si l-am concediat rapid.
Pana la urma am inchiriat o platforma si am dus masina intr-un service recomandat de catre o alta cunostinta. S-au strans in jurul automobilului meu cativa meseriasi, fiecare dandu-si cu parerea. Cate capatani, atatea solutii. Ba ca de vina sunt injectoarele, ba ca nu stiu ce placa de la pompa de injectie, ba ca dracu’ ba ca ghiavolu’. M-am cam speriat. Un prieten imi spusese ca daca pompa de injectie e defecta, ma costa 3000 de euro una noua!
Ei, nu e chiar asa, dar oricum dupa ce m-am interesat de curiozitate si rugandu-ma la Cel de Sus sa nu fie tocmai ea defecta, am aflat si pretul care e ceva mai mult de doua mii de lei.
Dupa lupte seculare care au durat o saptamana, masina mea a fost gata! Victorie importanta in lupta cu serviciile din Romania. M-a uimit si faptul ca parcarea service-ului “Carinthia” era plina de turisme nemtesti de ultima generatie. “Cum dracu’ dom-le’ am intrebat, si astea se defecteaza?!” “Ba bine ca nu!” mi-a raspuns un mecanic oaches si mi-a explicat ca, cu cat sunt mai complicate, mai cu “computer de bord” etc cu atat sunt mai supuse defectiunilor majore.
Cert este ca nu am avut niciodata de-a face cu un service auto pentru ca amicul meu pe care l-am asteptat trei zile, imi repara automobilele in curtea batraneasca. De data asta n-a mai mers ca pe timpuri si am fost nevoit sa iau taurul de coarne. Experienta unui service romanesc este una peste alta dezolanta. Nu stiu cum o fi in Germania dar aici iti trebuiesc nervi tari si buzunare pline. Adica elemente greu de pus la un loc intr-o tara care traieste la limita superioara a haosului social.

Nu monarhia salveaza Romania

pelesi

comentarii politice, politica interna

Prin primavara anului 2005, pe cand “serveam Patria” in Prefectura Dolj, colega mea Liana Tataranu a inceput demersurile pentru ca judetul nostru sa aiba o zi celebrata de Casa Regala a Romaniei. Un aghiotant al “colonelului” Radu Duda – acest actoras devenit un print impostor, s-a ocupat de tratative.
Ni s-a spus atunci ca la eveniment va participa intreaga familie regala, in frunte desigur, cu Majestatea Sa Regele Mihai. Reprezentantii Casei Regale se angajau sa puna fata in fata conducerea Doljului si ambasadori din tari importante ori proeminenti oameni de afaceri straini care sa promoveze Doljul sau sa investeasca in zona noastra saracacioasa si vitregita de soarta.
Cand totul a fost gata, ne-am prezentat – o delegatie importanta de personalitati locale in frunte cu prefectul, presedintele CJ si primarul Craiovei dar si o suita intreaga de jurnalisti – la Palatul Elisabeta. Pentru ca veniseram cu totii ceva mai devreme, am fost tinuti pe la portile celebrului monument arhitectonic mai bine de o jumatate de ora. Dar de, mi-am zis, e totusi Casa Regala” si exista un protocol strict.
Cand ceremonia a inceput in sfarsit, ne-am dat seama rapid ca “ambasadorii” ce ar fi trebuit sa participe au fost vreo doi, din doua tari deloc importante ale lumii iar oamenii de afaceri au fost doar cei din Craiova. Si colac peste pupaza, Regele Mihai si regina n-au participat caci erau plecati pe semne, la adevaratul lor camin din Versoix.
Ceea ce trebuie sa subliniez este faptul ca bufetul de dupa discursurile sterile ale participantilor a fost asigurat in intregime pe cheltuiala Prefecturii judetului Dolj. Mi-amintesc bine ca (lasand la o parte feluritele soiuri de mancare puse pe masa prin intermediul serviciilor unei costisitoare firme de catering), prefectul – in calitatea sa de director (inca) al Cramelor Universitatii din Craiova, a adus vreo trei navete cu alcool, un distilat de fructe vechi de treizeci de ani, uleios, exceptional si cu un pret pe masura. Totul a fost gabjit rapid de catre reprezentantii Casei Regale. Principesa Margareta – potentiala regina a Romaniei, a stat permanent cu paharul in mana. Femeia bea taria ca pe apa minerala.
Un peste alta, “serviciile” Casei Regale puse momentan in slujba judetului Dolj, s-au dovedit un fiasco. A fost momentul de cotitura in care mi-am pierdut increderea definitiv in binefacerile unei monarhii – fie ea cu origine germana. Lacomia Majestatii Sale de a-si relua in proprietate diversele castele si terenuri aflate pe teritoriul tarii, au avut darul sa ma desguste definitiv.
Aseara presedintele Traian Basescu a tras cu tunul – in stilul caracteristic – in Regele Mihai intr-o emisiune de televiziune. Presedintele a spus raspicat ceea ce crede despre rege, a devoalat pentru prima data cum percepe evenimentele istorice de acuma aproape saptezeci de ani. Nu spun ca modul cum a facut-o, destul de grobian dar extrem de direct, a fost cel mai bun posibil, dar adevarul vorbelor sale este de netagaduit. Traian Basescu a declarat indirect ca nu monarhia este solutia pentru o Romanie stabila si prospera. Ca imi place sau nu, la randul meu, ma strabate acelasi sentiment.
Nu cred niciun moment ca un impostor ca Radu Duda sau o alcoolica tomnatica precum Margareta “de Romania” pot oferi mai multa stabilitate politica, mai multa incredere sociala decat actualii lideri. Sa nu uitam ca membrii familiei regale au trait ultimii douazeci de ani in Romania, si cu siguranta s-au manjit de romanismul nostru unsuros si puturos.
Si chiar daca conducerea tarii ar fi reluata de Casa Regala, nu stiu ce ma face sa cred ca dezamagirea populatiei s-ar instala cu repeziciune. Nu cred absolut deloc in canalia Traian Basescu, dar nu cred nici in binefacerile unei monarhii care a dovedit lasitate si care, de-a lungul anilor de totalitarism nu facea altceva decat sa rosteasca de Paste sau Craciun prin intermediul Europei Libere, cate un discurs gangav si dezlanat catre tara.
http://politmuz.com/

Niciun comentariu: