joi, 31 mai 2012

Mungiu

Mungiu – dupa dealurile ipocriziei

autor: FrontPress 01.06.2012
Nu vreau să spun mai mult despre Mungiu şi noua lui ispravă de la Cannes decât că părerea mea este că omul a descoperit la ce răspund falsele elite ale decazutei arte cinematografice moderne şi prin urmare trage tunuri unul după altul (cum a reuşit şi Kusturica acum câţiva ani) furând francezilor premiile aşa cum faimosul ţigan viorist din relatările lui Puric, care cerşind la gura unei staţii de metrou din Viena se prefăcea că îşi pregăteşte arcuşul. Dar pentru că toată lumea trecea în grabă şi nu avea timp să prindă “concertul” el nu trebuia să cânte niciodată. Oricum mai mult decăt zângănitul arcuşului nu ştia să cânte. Cu toate acestea, ţiganul reuşea să mai stoarcă câte un cent – doi de la proştii care îl credeau mare maestru.
Aşa precum unii ţigani plecaţi de pe la noi reuşesc să îi facă pe francezi să îi creadă mari maeştri, tot aşa şi Mungiu, prin filmele sale, găsindu-le coarda sensibilă reuşeşte să facă oarece vâlvă în străinătate, iar la noi corul de papagali începe să aplaude voioşi, mai ales cei care nici măcare nu au văzut filmul. Şi cum să nu fie sensibili onorabilii din juriul festivalului mai ales dacă în film Mungiu le-a servit şi ceva erotism “rafinat” cu lesbiene şi le-a mai presărat şi o bolnavă mintală, iar subiect bineînţeles tabu şi piperat căci “maestrul” a mirosit bine potenţialul.
Dincolo de intuiţia sa de a afla o metodă de a face filme comerciale proaste, Mungiu deranjază în primul rând prin ipocrizia cu care pretinde că el e preocupat de “oamenii” despre care se vorbeşte în film şi acuză nedreptatea şi gravitatea faptele cu pricina. Şi el, dar mai ales toţi papagalii care au prins încă o dată ocazia să mai tragă câteva înjurături “popilor” şi “îndoctrinaţilor” care încă mai cred în “exorcizari” “precum in evul mediu” (la nici un comentariu nu va lipsi acest şablon mistificator), toată gloata dreptacilor omului sunt ipocriţi în primul rând pentru că spre deosebire de acest caz singular şi nereprezentativ petrecut în societatea românească, există multe alte crime barbare şi incredibile pentru lumea în care trăim, dar la care România (şi întreaga Europă) se face părtaşă şi ei nu spun nici o vorbă şi nu acuză nedreptatea şi barbarismul în aceste cazuri reale şi mult documentate. Mă refer aici la crimele oribile făcute de americani peste tot pe unde au războaie despre care ştim nu doar din romanele unor ziarişti şi din filme inspirate din aceste romane, ci mulţumită Wikileaks avem chiar filmări de la elicopterele care au dus aceste atacuri sau de la dronele aflate în misiune. Ba chiar, la unele fapte oribile făcute de americani din Afganistan avem chiar poze cu care soldaţii s-au mândrit şi au dorit să arăte şi lumii întregi de ce sunt ei în stare.
Exibiţionismul barbarismului soldaţilor americani trage deja semnale de alarmă periculoase. Pe mine unul mă îngrozeşte faptul că lor nu le e frică de consecinţe şi nu doresc să îşi ascundă faptele, ci se cred (pentru ca probabil sunt) deasupra oricărei justiţii. Ca locuitor al unei ţări în care vor stagna soldaţi americani la câţiva kilometrii de oraşul meu natal şi în care un soldat american beat care a călcat un român a rămas până azi nepedepsit, recunosc că mă tem şi că sunt intrigat de ipocrizia lui Mungiu şi a tuturor celor care îl aclamă. Iată doar câteva exemple de barbarisme americane recente:
1) reporterul Reuters omorât într-un raid al unor elicoptere americane, crimă oribilă în care mai mulţi trecători neînarmaţi au fost seceraţi de tunurile elicopterelor, urmată de atacarea maşinii unui tată irakian care întorcându-se cu copilul de la şcoală şi văzându-l pe rănit a încercat sa îl ia în maşină şi să îl ducă la spital. În timp ce îl transporta însă, soldaţii s-au decis să îl “neutralizeze” şi pe el:
2) adolescentul irakian batut cu bestialitate de catre soldati desi nu prezenta nici un risc, fiind deja capturat si neavand arma la el:
3) profesorul afgan omorat intr-un raid nocturn de trupe americane:
etc, etc
De ce nu a făcut Mungiu film despre nici unul dintre aceste cazuri? Putea să îi zică: “După bombe”. Sau “Dupa asalturi”. Sau “Dupa noi praf şi moarte”. Oare nu ne priveşte pe noi asta? Oare nu suntem şi noi în Afganistan şi Irak şi nu ne facem părtaşi acestor crime în serie pe care americanii le fac de multe ori gratuit şi de multe ori cu placere diabolică în vremea de azi, într-o lume pe care o pretindem umană şi civilizată? Nu sunt acestea cazuri şocante şi demne de a fi tratate în filme? Nu trăiesc Mungiu şi acolişii lui pe aceeaşi planetă cu noi? Nu vede şi el ce se întâmplă, de ce toată lumea îl bate acum cu palma pe umăr că iată cum a realizat el un film tare prin care atrage atenţia asupra unor lucruri şocante şi triste care nu ar trebui să se întâmple azi?
Aştept cu nerăbdare ca măcar o singură emisiune TV să trateze şi problema participării românilor în aceste războaie murdare peste mări şi ţări în slujba americanilor. Abia atunci falşii dreptacii ai omului vor putea să emită o minimă pretenţie că se luptă pentru bine şi dreptate în lumea nebună de astăzi. Până atunci, doar bârfe, şmenuri, şuşanele politice şi mediatice. De Gigel Chiazna

Masuri dure

Rusia: Masuri dure impotriva nationalistilor radicali

autor: Ursu 31.05.2012
Procurorul general al Rusiei, Marina Gridneva, intr-o declaratie oficiala a anuntat decizia Curtii Supreme din Rusia, prin care aceasta a hotarat prin decizie definitiva ca organizatia radicala Blood & Honour, fiind de tip extremist, ii este interzisa desfasurerea activitatii pe teritoriul statului rus.
Conform motivarii deciziei, activitatea organizatiei se caracteriza prin nationalism, ura rasiala, intoleranta religioasa si actiuni violente impotriva imigrantilor din Caucaz, din Africa sau a minoritatii tiganesti.
Conform declaratiei procurorului general, liderii si membrii miscarii Blood & Honour, prin activitatile desfasurate “intentionau schimbarea ordinii constitutionale din Federatia Rusa”. De altfel, un numar considerabil de membri si simpatizanti ai acestei grupari au suferit deja condamnari sub acuzatii grave de crime si terorism.
Prin aceasta decizie a Curtii Supreme, se anunta inceputul unui val de actiuni politienesti de represiune impotriva gruparilor considerate de autoritati ca fiind neonaziste sau care promoveaza ura si intoleranta. Sursa: FrontPress.ro

Un banc .... sec.....

Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta mergind vioaie si vesela spre bunicuta. La un moment dat o voce groasa si cam infundata din tufis: - Stai pe loc, sunt lupul fioros, ce-ai in cosulet? - Ia, niste placinta de mere pentru bunicuta, ca-i bolnava. Vocea, cu rasuflarea intretaiata: - Bine, bine, si-altceva? - Pai, niste dulceata de mure, facuta de mine. Vocea geme dureros: - Lasa, lasa, si-altceva ce mai ai? - Aoleu, nu mai am nimic adica ar mai fi niste servetele de hirtie. Vocea pitigaiata si scremuta. - Lasa servetelele si cara-te.
beep.ro/

Incetineala paguboasa


Incetineala cu care se desfasoara in demascarea  hotilor, face un mare serviciu bandei care a condus. Au timp sa-si acopere urmele  si in continuare trai Nineaca pe banii Babachii.
Dar noua celor multi si saraci nu ne face  nici un fel de serviciu. Asta ca nici acum nu putem pune mana pe bani sau o mai mare parte din banii furati, dar dupa ce vor trece prin toate mainile murdare si hoate ale institutiilor statului care au principala sarcina sa demaste banda de infractori? O mana, se spala pe alta.
Nu gasesc scuza ca totul merge in pas de melc.  Macar sa fie suspendata activitatea  capilor mafiei.
Pana ce nu va fi decapitata  banda mafiota care conduce toate  magariile adicaseful ei, primul om in stat, nu se va schimba nimic.  Pune bete in roate si nimic  nu se va schimba. Minte diabolica!
Cei care sar cu gura sa spuna ca s-a mai facut ceva, nu fac decat sa  stinga elanul ca,  mai este mult de facut pana la stingerea valvataiei.
Traiul bun si onorurile nemeritate  ale acestor jigodii, nu se mai pot lua inapoi. Sunt putrezi de bogati si cand va fi timpul potrivit isi vor lua zborul :)))) Si vor rade zeci de ani si va ramane de pomina in urmasii lor, ce desteapti au fost de au falimentat o tara impreuna si pe mana oilor ei.

Pentru 1 iunie

Un banc.... sec.....


Intr-o dimineata, sotul o ciupeste de fund pe nevasta si-i zice:
- Vezi? Daca fesele tale ar fi tari, ai putea renunta la chilotii elastici.
Sotia se gandi ca tacerea e cel mai bun raspuns.
A doua zi, barbatul isi trezeste sotia ciupind-o de san si-i zice:
- Vezi? Daca sanii tai ar fi tari, ai putea renunta la sutien.
La faza asta femeia nu mai indura si, apucandu-l puternic de penis, ii zice furioasa:
- Vezi? Daca penisul tau ar fi tare, as putea renunta la frate-tu. 

ABUZ INCREDIBIL ??????????

ABUZ INCREDIBIL! Printre dumneavoastra, cititorii blogului nostru, sunt multi care lucreaza in ministere, va rugam mult sa-l ajutati pe acest om! Este un om cu frica lui Dumnezeu, fiul lui a terminat Facultatea de Teologie!



Cel mai mare traficant din Europa, un biet bugetar înglodat în datorii

Aceasta ar putea fi cea mai mare eroare judiciară a anului. Italienii au cerut arestarea lui Victor Iustin Rădulescu, pentru traficarea a 9 tone de cocaină, valorând 450 milioane de euro. Incredibil, constănţeanul are 56 de ani, trăieşte dintr-un salariu de 1.800 de lei, are un apartament modest şi nici bani să-şi pună dinţii nu are. Rudele şi colegii de serviciu spun că toată povestea este o mare farsă.
Trafic de droguri de mare risc, operaţiuni navale de mare anvergură pentru transbordarea a numai puţin de 9 tone de cocaină, şeful celei mai mari reţele internaţionale de trafic de narcotice, importuri din America Latină în Europa. Sunt acuzaţiile căzute pe capul unui constănţean care a fost săltat de poliţiştii români şi arestat apoi de judecători pentru a fi predat autorităţilor italiene care îl dăduseră în urmărire internaţională. “Cetăţeanul român Rădulescu Iustin (Justin ) Victor de 56 ani este depus în arestul poliţiei, sarcina noastră a fost doar să-l găsim şi să respectăm solicitarea autorităţilor italiene”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Constanţa Gelu Manolescu.
Mare mafiot! Nici dinţi în gură nu are
Povestea pare desprinsă din filme. Mircea Rădulescu, fratele inculpatului este năucit. “Victor are un salariu de bugetar 1800 de lei, are datorii, o casă modestă, are în întreţinere o soţie bolnavă de inimă, un fiu de 34 ani care a terminat teologia, nu a făcut in viaţa lui niciun rău, nu are bani, nu are maşină, abia plăteşte întreţinerea la apartament, nici dinţi în gură nu are, cine l-o fi scos mare mafiot, habar n-avem. Avem probe că în intervalul 2007-2008 nici nu a ieşit din ţară, am încercat să le spun judecătorilor, e strigător la cer. Singura problemă pe care a avut-o este că se judecă cu o femeie din Spania de la care închiriase o ambarcaţiune pe care trebuia să o plătească în rate dar şalupa nu avea motor şi nu a primit-o niciodată. Ne vom vinde apartamentele şi vom face rost de bani pentru a-i dovedi nevinovăţia.”
A fost asociat cu un italian, dar au dat faliment
Pentru poliţişti nu a fost greu să-l găsească pe “marele traficant”. S-au dus acasă la el, ieri după amiază, au bătut la uşă, le-a răspuns omul, era obosit de la serviciu, lucrează la Căpitănia Midia, în schimburi. Pentru că i-au văzut soţia bolnavă, l-au invitat la sediul IPJ şi acolo a rămas. Bărbatul şi-a sunat soţia şi a anunţat-o că este reţinut pentru trafic internaţional de droguri.
.Apartamentul are uşa deschisă, soţia ne primeşte şi ne invită în casa intunecată, fără gresie, faianţă, fără termopane, cu uşile interioare închise cu sfoară. “Era şocat dar mi-a spus să am grijă de mine şi că e o neînţelegere. Mai apoi când am văzut la toate televiziunile că bărbatul meu este cel mai mare traficant şi că a fost capturat pentru 9 tone de droguri, am căzut jos. Mă gândesc că i-a furat cineva identitatea, s-a folosit de datele lui, nu mai ştiu. În urmă cu câţiva ani a fost asociat cu italian, unul Luigi, într-o mică firmă de shipping din Constanţa dar în 2008 , ăla a dispărut fără să plătească datoriile, firma s-a închis, am auzit că italianul e acum prin Lituania, poate s-o fi folosit de actele lui şi l-a transformat acum pe soţul meu în mare mafiot”, se vaită Mihaela Rădulescu.

“M-A PUFNIT RÂSUL

Italienii sunt siguri că el e omul
Surse judiciare italiene au declarat pentru EVZ că nu au niciun dubiu asupra identităţii românului: “A fost identificat de investigatorii noştri, Parchetul şi Direcţia Antidrog din Milano, asemenea investigaţii se fac prin cooperare internaţională poliţienească.Cetăţeanul român are deja mandat de reţinere în Italia şi îl vom judeca la Milano“. Rădulescu Victor Iustin (Justin) va ajunge în câteva zile în Italia unde va fi preluat de anchetatori.
Colegii de serviciu sunt sideraţi: “Am pufnit în râs când am auzit. E un amărât foarte credincios, mergea toată ziua la biserică, din salariul lui îşi ţine toată familie, fiu-su nici n-are parohie că nu s-a însurat nici la 35 de ani, omul avea numai probleme pe cap şi era şi bolnav. Sigur e o confuzie la mijloc”. http://www.evz.ro

miercuri, 30 mai 2012

Un vis frumos !


Centrifugarea Romaniei


Teoretic, România are toate premizele necesare pentru a intra pe un traseu de dezvoltare rapidă. E nevoie de o enormă vocaţie distructivă pentru a inversa acestă tendinţă. Practic, vocaţia există din abundenţă.[Centrifugarea României | sursa ilustraţiei: CursDeGuvernare.ro



Vad in fiecare zi ca din partea noului guvern apar noi taxe si impozite care erau  criticate inainte de  preluarea guuvernarii de catre guvernantii de acum.
Cand imi aduc aminte ca USL-ul  mereu spunea ca  vor face si vor drege dupa alegerile din nov.2012,  de parca nu  zilnic venea potopul peste noi.
 Linistea lor si  indemnul la asteptare imi faceau rau.
Acum cand se confrunta cu situatia grava financiara in care suntem, nu au inteleas ca daca mai lasau banda de mafioti sa fure tot si toate bogatiile tarii, nu ne mai ramanea in nov. decat sa ne luam toti  traista, hamul si prastia si sa plecam unde vom vedea cu ochii. Dar aceasta  nenorocire nu este trecuta daca, mai ramane piratul  wskhist la conducerea tarii pana in niov.2014, sa bage strambe mereu.
Am avut noroc ca  a reusit motiunea de cenzura si  banditii nu au avut timp sa dea foc si la sandramaua numita Romania.
Nu mai spun ca vad ca s-a muiat  vina fostilor banditi mafioti.
Parca acum cand aud despre vini de delapidari de cateva sute de mii de euro la cateva milioane, imi vine sa rad  dar nu vreau sa fiu considerata nebuna.
Ca la Nastase care a furat miliarde si se discuta de 7 ani de  niste geamuri termopane si de mostenirea de la matusa Tamara de 400.000  E.
Doamne parca am fi o tara de alienati mintali, nimeni nu intelege ca aceste  acuzatii sunt praf in ochi pentru a ne prostii. Nu ar fi ajuns tara pe burta taras, daca nu eram furati de toata  bogatia si munca noastra nu pentru cateva milioane. Sunt intelesi cu totii si noi avem vina ca stam ca niste vite sa ne bata.
Imi vine acum  in  minte eleva de la liceu batuta de toti, tarata de par si lovita cu picioarele  de colegii ei cu mare bucurie.
Se mira toti ca nu a scos un sunet.
Nu a scos ca, de la institutiile statului obligate sa o ocroteasca nu a  primit decat bataie. S-a obisnuit asa si nu mai reactiona. Asa si neamul nostru, sta sa fie calcat in picioare, fara sa schiteze macar un protest din obisnuinta.
Asa ne-au obisnuit, asta au vrut sa faca din noi, un  maldar de balegar si au reusit.
Eu sunt sigura cand ma uit in  urma la paginile noastre de vitejie de-a lungul secolelor ca,  aceea vitejie, patriotism si daruire a vietii a fost posibila numai datorita mobilizarii de catre  toti conducatorii  acestor meleaguri de atunci.
Am vazut acte date de Mircea cel Batran in  anii 1480.. de improprietarire a  taranilor  care au luptat pentru Tara Romanerasca. Oamenii de aceea  luptau cu abnegatie pentru ca-si iubeau glia si mai ales ca in urma luptelor, chiar daca piereau in  lupta,  urmasilor lor le ramanea o bucata grasa de pamant dupa felul in  care luptau.
Asta a facut ca si  pentru Ardeal, bucata de pamant cea mai bogata a Romaniei, cu aur  si oameni harnici care si-au dovedit harnicia prin faptul ca erau oameni bogati, deci pentru Ardeal s-au dat luptele cele mai grele si cu cele mai mari pierderi din  istoria Romaniei.
Acum ce sa aparam ? Saracia, prostia si deznadejdea ca nu mai este nimic de facut?
Dar daca poate fara stirea noastra, fitilul asteapta numai o scanteie?
Stiti de cate ori o tara mai ales,o tara ca Romania a renascut din  cenusa ? Numai sa avem parte de conducatori iubitori de tara, cinstiti si cu cele mai bune ganduri.
Asta trebuie sa facem, altfel in scurt timp vom ramane definitiv sclavii Europei, un  stat tiganesc, analfabeti, bolnavi de toate bolile pamantului, pe care nu este demn  sa dai nici un  scuipat.
Curaj va spun  si la treaba !!!  

Am pus mereu fete frumoase, acum sa vedem si una urata :(((

http://mirceavladut.wordpress.com/

Cei m ai saraci copii din UE

Romania, “tara cu cei mai multi copii saraci din UE”

autor: FrontPress 30.05.2012
Potrivit unui raport UNICEF, 25.5% din copiii din România trăiesc în sărăcie. La polul opus se află Islanda, unde doar 4.7% din copii sunt săraci.
România este ţara cu cea mai mare proporţie a copiilor săraci, potrivit unui studiu realizat de UNICEF. În rândul ţărilor în care a fost studiată situaţia, România se află pe primul loc, cu cel mai mare procentaj al copiilor săraci, urmată fiind de SUA (23,1%), Letonia (18,7%), Bulgaria (17,8) şi Spania (17,1%).
25,5% din copii trăiesc în sărăcie în România, potrivit studiului “Măsurarea sărăciei în rândul copiilor în ţările dezvoltate”, pentru care a fost analizată situaţia din 35 de ţări ale UE şi Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).
Raportul UNICEF publicat marţi arată că peste 30 de milioane de copii din cele 35 de ţări dezvoltate trăiesc în sărăcie relativă – care măsoară veniturile familiilor în fiecare din situaţiile din ţările respective.
Tabel: România, ţara cu cei mai mulţi copii săraci din UE. Sursa: UNICEF.
Experţii ordonează veniturile familiilor dintr-o ţară şi aleg valorile situate la nivelul mediu, astfel că în cazul în care nu este atins un anumit procentaj, ei consideră situaţia ca fiind de sărăcie relativă.
UE stabileşte drept prag 60% din medie, în vreme ce OECD – 50% din medie. Astfel, în medie, proporţia copiilor care trăiesc în sărăcie este de 17,1% după criteriul OCDE, şi de 23,6% după criteriul Uniunii Europene. Studiul “Măsurarea sărăciei în rândul copiilor în ţările dezvoltate”
Autorul raportului, Peter Adamson, a insistat că rata sărăciei în rândul copiilor este “indicatorul cel mai important pentru o societate, pentru că arată cât de bine sunt apăraţi cei mai vulnerabili dintre cetăţeni”.
Luând în consideraţie aceste rate înainte şi după intervenţiile statului, raportul mai arată că în ţări precum Spania, Grecia, Italia, Japonia, Letonia, Elveţia sau SUA se observă o ‘lipsă de prioritate a guvernelor’ pentru soluţionarea acestor probleme.
Tabel: Limita sărăciei şi veniturile medii în ţările europene. Sursa: UNICEF.
Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Belgia şi Ungaria cheltuiesc cel mai mult pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor – dublu în cadrul PIB, faţă de ţări precum Spania, Elveţia, Italia, Canada, Portugalia, Japonia sau Bulgaria.
De asemenea, raportul indică şi o rată de privare a copiilor de produse considerate de bază în ţările dezvoltate, aşa cum ar fi trei mese pe zi, cărţi, bani pentru excursii cu şcoala sau două perechi de pantofi.
Tabelul prezintă procentul de copii (cu vârsta între 1 la 16), care nu dispun de două sau mai multe din următoarele 14 elemente în gospodăriile unde locuiesc: 1. Trei mese pe zi, 2. Cel puţin o masă pe zi cu carne, de pui sau peşte (sau vegetarian) echivalent, 3. Fructe şi legume proaspete în fiecare zi 4. Cărţi potrivite pentru vârsta copilului şi nivelul de cunoştinţe (nu include manuale) 5. Echipamente în aer liber (bicicletă, role patine, etc) 6. Activităţi de petrecere a timpului liber regulate (înot, joc, un instrument, care participă la organizaţii de tineret, etc) 7. Jocuri de interior (cel puţin una pe copil, inclusiv jucarii educative pentru copii, blocuri, jocuri de societate, jocuri pe calculator, etc) 8. Bani pentru a participa la excursii şcolare şi evenimente 9. Un loc liniştit, cu spaţiu suficient si lumină pentru a face temele 10. O conexiune la Internet 11. Unele haine noi (de exemplu, nu toate la mâna a doua) 12. Două perechi de încălţăminte 13.Posibilitatea, din timp în timp, pentru a invita prietenii acasa pentru a juca şi a mănca 14.Posibilitatea de a sărbători speciale ocazii, cum ar fi zile de naştere, numele de zile, evenimente religioase.
72,6% dintre copiii din România nu au două sau mai multe dintre aceste produse, iar în Bulgaria 56,6% dintre copii se află în aceeaşi situaţie.
În Spania, unei proporţii de 8,1% dintre copii îi lipsesc două sau mai multe dintre aceste produse, iar în ţările nordice rata respectivă este sub 3%, mai arată raportul menţionat.
Autorul raportului observă şi aici că în ţările dezvoltate rata lipsei acestor produse ar trebui să fie apropiată de 0%, şi atrage atenţia asupra faptului că în patru din zece ţări, dintre cele în care s-a efectuat studiul, procentajul copiilor cărora le lipsesc aceste produse de bază este de peste 10%, iar printre acestea se numără Franţa, Italia, Grecia sau Portugalia. De Răzvan Stancu – Radio Romania Actiualitati

Cine va conduce America ????

Bilderberg, in SUA: Cine va conduce America?

autor: FrontPress 30.05.2012
Grupul elitelor care conduc lumea se va întâlni anul acesta pe teritoriul Statelor Unite, fapt ce alimentează teoriile speculaţiei privind alegerea preşedintelui american.
După fiecare întâlnire a grupului Bilderberg se întâmplă lucruri importante în lume. Iar când, contrar obiceiului ca aceste întâlniri să se petreacă în locuri secrete, de lux, exclusiviste din Europa, au loc în America, atunci întâlnirea are cu siguranţă legătură cu alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Ultima oară când s-a întâmplat aşa a fost în 2008, anul electoral când Statele Unite şi întreaga lume s-au ales cu Barack Obama.
Acum este iarăşi an electoral în America, iar grupul Bilderberg se întâlneşte între 30 mai şi 3 iunie din nou în SUA, în statul Virginia, la Hotelul Westfield Marriott, comentează rt.com. Mulţi cred că aici s-ar putea decide dacă Obama va mai obţine un mandat prezidenţial sau în locul lui va veni alt preşedinte ales. Este o chestiune care îi preocupă pe mulţi din rândul celor care sunt convinşi că lumea este condusă de o mână de oameni reuniţi într-un grup “conspirativ”, care trage iţele nevăzute ale omenirii. Un răspuns clar nu a fost dat până acum şi poate nici nu va fi dat vreodată, însă vor exista cu siguranţă voci care vor spune că ceea ce se va întâmpla după această apropiată reuniune, mai ales în America, cu ocazia viitoarelor alegeri prezidenţiale, a fost, desigur, rezultatul discuţiilor secrete din Virginia.
Se mai spune că una dintre metodele “de lucru” preferate ale grupului Bilderberg constă în a-i invita pe viitorii şefi de stat sau de guvern la aceste întruniri secrete ale grupului. Se ştie că aşa s-a întâmplat cu preşedintele George H.W. Bush (tatăl fostului preşedinte George W. Bush) în 1985, cu preşedintele Bill Clinton în 1991, cu Tony Blair în 1993 sau cu Romano Prodi, fostul şef al Comisiei Uniunii Europene, în 1999. Aşa s-a întâmplat şi cu Obama în 2008. Reuniunea grupului de la Bilderberg a avut loc tot în Virginia, la Chantilly, nu departe de Washington DC, în perioada 5-8 iunie în acel an. Obama şi Hillary Clinton se aflau umăr la umăr în cursa pentru nominalizarea în cursa prezidenţială din partea Partidului Democrat. Şi amândoi au dispărut în ziua de 5 iunie 2008 în mod “misterios”, pentru câteva ore, “undeva în zona Washingtonului”, după cum a relatat apoi presa americană, care a tras concluzia că au fost amândoi, cu siguranţă, la întâlnirea cu cei din “Bilderberg”. Iar ceea ce a fost după aceea se ştie. După două zile de la întâlnire, Hillary a abandonat cursa în favoarea lui Obama, spunând că îl va susţine în continuare, iar el a câştigat alegerile şi a numit-o pe Hillary şefă a diplomaţiei americane, adică secreatar de stat.
Americanii abia aşteaptă să afle acum care dintre “prezidenţiabili” va călca pe-acolo, ca să ştie cine le-ar putea fi preşedinte.
Dacă la început era cât se poate de “ermetic”, cu timpul, grupul de la Bilderberg a început să mai comunice din când în când şi cu “exteriorul”. De pildă, şi-a făcut site oficial pe internet, www.bilderbergmeetings.com, pe care se prezintă ca fiind “Bilderberg Meetings”, un club (format – n.r.) “numai pe bază de invitaţii”, constituit din aproximativ 140 de persoane, dintre cele mai puternice şi reprezentative din lume, din diferite medii: finanţe, afaceri, comerţ, petrol, politică, arte, ştiinţă, capete încoronate, mass-media … Iar singura activitate a selectului grup pare să fie “Conferinţa” sa anuală, la care nu se votează nimic, nu se decide nimic şi nu se emite nici un comunicat de presă. De pe Jurnalul National
Citeste si:
 

Grecii cer expulzarea imigrantilor

Mii de nationalisti greci au marsaluit pe strazile Atenei cerand expulzarea imigrantilor (FOTO)

autor: FrontPress 30.05.2012
Aproape 5.000 de membri şi simpatizanţi ai partidului naţionalist “Zorii Aurii” au mărşăluit marţi cu torţe pe străzile Atenei cerând exulzarea imigranţilor din ţară. Marşul închinat memoriei ultimului împărat bizantin, Constantin Paleologul, căzut în luptă încercând să oprească cucerirea Constantinopolului de către otomani, s-a încheiat cu depunerea unei coroane de flori la monumentul Ostaşului Necunoscut. Acţiunea s-a dorit o demonstraţie de forţă a partidului radical înaintea noilor alegeri parlamentare din 17 iunie şi s-a desfăşurat paşnic şi fără incidente. 
Zorii Aurii au zguduit scena politică elenă când în urma alegerilor de la începutul lunii mai au obţinut 7 la sută din voturi şi 21 de locuri în Parlament. Nici un partid nu a fost capabil să realizeze un guvern de coaliţie şi astfel se vor organiza noi alegeri la mijlocul lunii iunie. Sursa: FrontPress.ro
 

marți, 29 mai 2012

Condamnati la inchisoare

Mai multi teroristi COMUNISTI condamnati la inchisoare pentru un atentat impotriva unui partid NATIONALIST

autor: FrontPress 29.05.2012
Curtea de juraţi din Milan (nord) a condamnat luni, în apel, 11 italieni aparţinând unei grupări de extremă stângă, având legături cu “noile Brigăzi Roşii”, la închisoare, începând cu doi până la 11 ani, pentru apartenenţă la un grup subversiv.
Pedepsele cele mai mari, 11 ani şi jumătate, 11 ani şi 10 ani de închisoare, le-au fost date presupuşilor lideri a trei celule teroriste descoperite în Milan, Padova şi Torino, în nordul Italiei.
Acest proces a trebuit să se desfăşoare după anularea în februarie, de către Curtea de Casaţie, a sentinţelor pronunţate în cadrul unui prim proces în apel, desfăşurat în iunie 2010. Acuzaţii au fost atunci condamnaţi la pedepse mai grele, cei trei lideri primind 14 ani şi şapte luni de închisoare. Curtea de Casaţie a considerat că nu a fost arătată finalitatea teroristă a grupării de către Curtea de Apel.
Luni, judecătorii au exclus toate motivaţiile teroriste, condamnând inculpaţii doar pentru “asociere subversivă”. În schimb au hotărât despăgubirea cu 100.000 de euro a lui Pietro Ichino, senator al Partidului Democrat (PD), principala formaţiune politică de stânga în Italia, pentru că a fost una dintre ţintele potenţiale a acestei grupări.
Un număr de 16 italieni acuzaţi că aparţin unei grupări teroriste de extremă stângă, Brigadele Roşii, Partidul Comunist Politico-Militar, au fost arestaţi în nordul Italiei, între februarie şi iulie 2007.
 Ancheta judiciară le-a imputat în special un atentat asupra sediului din Padova (nord) al partidului de naţionalist Forza Nuova, precum şi plănuirea unor alte atentate asupra unor diferite ţinte printre care sediul publicaţiei de dreapta, Libero, sau pregătirea unui atentat care îl avea ca ţintă pe Pietro Ichino, specialist în drepturi de muncă.
Aceste arestări au urmat după asasinarea în Italia a lui Massimo D’Antona şi a lui Marco Biagi, doi experţi în drepturi de muncă şi consultanţi ai Guvernului, ei fiind ucişi de către “noile Brigăzi Roşii”, în mai 1999 şi respectiv martie 2002. De pe Mediafax
 

Gruparea "Anonymous " anihilata

Gruparea “Anonymous Romania” a fost ANIHILATA de autoritati

autor: FrontPress 29.05.2012
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a anihilat gruparea de hackeri Anonymous, care accesa ilegal bazele de date ale instituțiilor. Marți dimineața, anchetatorii s-au deplasat la domiciliul a 12 persoane din Bucureşti, Iaşi, Alba Iulia, Piatra Neamţ, Cluj Napoca, Drobeta Turnu Severin, Arad, Craiova, Reşiţa şi Târgu Mureş.
“Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală au destructurat o grupare infracţională, constituită din 14 persoane, cunoscută sub denumirea Anonymous România, sens în care au efectuat 12 percheziţii domiciliare în municipiile Bucureşti, Iaşi, Alba Iulia, Piatra Neamţ, Cluj Napoca, Drobeta Turnu Severin, Arad, Craiova, Reşiţa şi Târgu Mureş”, informează DIICOT.
S-a descoperit că liderul grupării este Gabriel Bălăneasa, în vârstă de 24 de ani, din municipiul Piatra Neamț, cunoscut în mediul virtual cu pseudonimele “lulzcart, anonsboat, anonsweb, cartman”. Împreună cu învinuiţii Fábián Gábor şi Picoş Mihai Emil, Gabriel Bălăneasa a constituit un grup la care au aderat și alte persoane implicate în derularea agresiunilor de terorism cibernetic, formându-se astfel Anonymous România.
La sediul DIICOT vor fi aduse în vederea audierii 12 persoane, faţă de care se efectuează cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, modificare fără drept de date informatice şi transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic.
Cercetările au fost efectuate împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul DCCO-SCCI şi Direcţia Operaţiuni Speciale, cu sprijinul Jandarmeriei Române. Suportul tehnic şi informativ a fost asigurat de către SRI. De Iulia Ioja – Ghimpele

Crestini atacati cu pietre

Franta: Crestini atacati cu pietre de musulmani in timpul slujbei

autor: FrontPress 29.05.2012
Vineri seara in orasul Carcassone din Franta crestinii ce participau in biserica Saint-Joseph la slujba tinuta de abatele Roger Barthès, au fost atacati cu pietre de un grup de patru tineri de origine magrebiana. Conform publicatiei Midi Libre, atacatorii erau musulmani si aveau varste cuprinse intre 14 si 18 ani.
Dupa socul initial cativa dintre enoriasi au reusit sa-i puna pe fuga pe magrebieni, care au disparut in directia localitatii La Conte. Din fericire, niciunul dintre cei 150 de francezi ce participau la slujba, majoritatea varstnici, nu a fost ranit.
De retinut ca nu este pentru prima oara cand crestinii sunt atacati de musulmani in Carcassone. In noiembrie 2010 un incident asemanator s-a petrecut in parohia Saint-Jacques din cartierul Viguier, credinciosii fiind si cu acea ocazie atacati cu pietre de magrebieni. De pe Nationalist.ro

luni, 28 mai 2012

Destinul camasilor verzi

Destinul Camasilor verzi in timpul dictaturii rosii

autor: FrontPress 29.05.2012
„Istoria Mişcării legionare. 1944–1968“ descrie cum a continuat Garda de Fier să existe ca organizaţie politică după venirea comuniştilor la putere şi cum au coabitat extremiştii de dreapta cu „oamenii muncii“.
Cartea „Istoria Mişcării legionare. 1944-1968″ (foto copertă) este scrisă de Ilarion Ţiu, 31 de ani, doctor în Istorie al Universităţii din Bucureşti. Din 2011, autorul este ziarist la „Adevărul”, Departamentul de Istorie Recentă, fiind unul dintre redactorii care editează serialul „Viaţa lui Ceauşescu”.
În volumul „Istoria Mişcării legionare. 1944-1968″, Ilarion Ţiu prezintă modalităţile prin care legionarii au reuşit să se menţină pe scena politică şi publică după Al Doilea Război Mondial, respectiv cum au format un guvern de exil şi o „armată naţională” la Viena după 23 august 1944; cum au organizat opoziţia împotriva regimului comunist instalat în România de trupele Armatei Roşii.
Lucrarea mai studiază grupările legionare care au participat la rezistenţa armată în munţi; cum şi-au schimbat americanii poziţia faţă de legionari, în contextul participării acestora la efortul comun al occidentalilor de sabotare a comunizării Europei de Est de către Uniunea Sovietică.
De asemenea, cartea mai analizează destinul adepţilor extremei drepte în închisorile comuniste; cum au reuşit să se integreze legionarii în „societatea de tip nou” pe care au găsit-o după ce le-au fost amnistiate pedepsele politice, în anul 1964. Volumul semnat de Ilarion Ţiu va fi lansat la Târgul de Carte Bookfest (Romexpo, 30 mai – 3 iunie 2012).
Nicolae Petraşcu, şeful intern al Mişcării legionare, 1944 – 1968 – „O veste zgomotoasă a zburat dinspre sat (n.r. – Polovragi, jud. Gorj) spre mănăstire în ziua aceea de 23 august 1944: Pace! S-a făcut pace! Pentru mine, acel 23 august însemna o schimbare radicală şi, mai înainte de orice, înaintarea trupelor sovietice şi a controlului comunist asupra unui teritoriu pe care se afla un ins cu fişă de legionar de abia eliberat din lagăr (n.r. – fusese internat la Târgu Jiu până în aprilie 1944) şi – ceea ce era foarte important – cu domiciliu obligatoriu. Simplu: m-am hotărât să fug peste graniţă.”
Aşa descrie fostul mitropolit al Ardealului, Bartolomeu Anania, modul în care legionarii au primit vestea arestării lui Ion Antonescu la 23 august 1944.
Asemenea călugărului Anania gândeau toţi legionarii la acel moment. Garda de Fier avusese un traseu zbuciumat în ultimii ani. Fusese desfiinţată de regele Carol al II-lea în februarie 1938, apoi guvernase câteva luni împreună cu generalul Ion Antonescu, începând din septembrie 1940, după care a urmat o nouă perioadă de „prigoană”.
Lupta pentru putere dintre Antonescu şi legionari a culminat la 21 ianuarie 1941, cu izbucnirea unor violenţe fără precedent, un veritabil război civil. Cu ajutor nazist, generalul a biruit, iar Garda de Fier a fost scoasă în afara legii. Şefii legionari au fugit în Germania, iar adepţii organizaţiei fie au ajuns fie în închisori, sau au fost trimişi pe front în prima linie.
Secera şi ciocanul bat svastica
Puterea lui Antonescu a fost strâns legată de evoluţia ostilităţilor pe Frontul de Est. Când armata germană a început să se clatine în faţa tancurilor ruseşti, în 1943, Ion Antonescu însuşi nu mai era sigur de dominaţia sa asupra României.
Legionarii nu aveau niciun motiv de bucurie. „Câinele turbat” Antonescu – cum îl porecleau ei pe mareşal – a fost înlocuit cu guverne care se angajaseră, prin Convenţia de Armistiţiu din septembrie 1944, să „lichideze” ultimele rămăşiţe ale fascismului din România. Astfel, legionarii au fost internaţi în lagăre, cu scopul de a se asigura spatele frontului.
Astfel a început hărţuirea cetăţenilor români care avuseseră înainte de război legături cu Mişcarea legionară. „Lupta” contra legionarilor a căpătat rapid o miză politică.
Pe de o parte, comuniştii doreau să arate că vor instala democraţia în România, prin izolarea grupărilor care, în interbelic, contestaseră pluralismul politic şi practicaseră crime politice şi violenţe de stradă. Pe de altă parte însă, legionarii erau cei mai puternici duşmani ideologici ai comuniştilor – ei vorbiseră încă din anii ’30 despre pericolul comunist.
Măsurile autorităţilor adoptate contra Mişcării legionare au fost de cele mai multe ori arbitrare. Arestările s-au făcut în urma unor delaţiuni, care aveau la bază uneori răzbunări personale. Mulţi dintre cei arestaţi au ajuns în lagăre doar pentru vina că au avut la un moment dat în viaţă legături cu Garda de Fier, fără a se face anchete privind implicarea în acte violente a persoanelor intrate în colimator.
Pactul cu comuniştii
După sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în mai 1945, legionarii şi-au dat seama că singura lor şansă pentru a evita represiuni în masă era să deschidă negocieri cu Partidul Comunist.
Chiar dacă din punct de vedere politic comuniştii aveau la dispoziţie toate resursele pentru a-i neutraliza pe legionari, totuşi şi-au dat seama că nu puteau exagera cu măsurile represive. Extremiştii de dreapta se puteau apăra violent, provocând instabilitate politică.
La acel moment, Partidul Comunist avea nevoie de linişte, pentru a putea duce la bun sfârşit proiectul de cucerire a puterii politice în România. Astfel, liderii comunişti au acceptat oferta legionarilor de „normalizare” a relaţiilor dintre cele două grupări extremiste.
La sfârşitul anului 1945, Nicolae Petraşcu, liderul Gărzii de Fier din ţară, a negociat cu Ministerul de Interne un „pact de neutralitate”. Comuniştii Teohari Georgescu şi Ana Pauker s-au angajat să nu-i mai aresteze pe legionari, iar Garda de Fier urma să nu mai acţioneze în nici un fel contra acţiunilor guvernului de comunizare a ţării.
La 10 decembrie 1945, ziarele anunţau că Nicolae Petraşcu a dispus încetarea rezistenţei legionarilor contra guvernului. Membrii Gărzii de Fier care trăiau în ilegalitate erau invitaţi să se prezinte la posturile de poliţie pentru a primi acte de identitate, cu promisiunea că nu vor fi arestaţi. Erau sfătuiţi să depună cu această ocazie toate armele şi muniţiile pe care le aveau.
Reactivarea Mişcării legionare
Guvernul şi-a respectat promisiunea şi nu i-a arestat pe legionarii care s-au prezentat la posturile de poliţie. Însă autorităţile şi-au actualizat cu această ocazie baza de date cu legionarii activi, reuşind să afle care dintre cei consideraţi periculoşi fugiseră din ţară şi care erau extremiştii de dreapta activi pe care nu-i aveau încă în evidenţe. Toate aceste date aveau să fie folosite mai târziu, când s-a luat decizia „lichidării” Mişcării legionare.
Primele semne că regimul comunist nu se împăcase cu ideea că legionarii erau liberi au apărut după alegerile din noiembrie 1946. Cu paşi mărunţi, legionarii consideraţi periculoşi au început să fie arestaţi sub diverse pretexte, fiind condamnaţi pentru delicte de drept comun.
La începutul anului 1947, panica printre legionari era în creştere, liderii organizaţiei fiind somaţi „să facă ceva”. Chiar Horia Sima, şeful Mişcării după moartea lui Corneliu Codreanu, aflat în Occident, le-a cerut camarazilor din ţară să renunţe la „pactul de neutralitate” şi să înceapă rezistenţa contra regimului comunist.
În cele din urmă, liderul din ţară al legionarilor, Nicolae Petraşcu, a decis că organizaţia trebuia să iasă din amorţeală. Cu ajutorul americanilor, legionarii au întemeiat un serviciu de informaţii, prin care trimiteau în Occident date referitoare la modul în care guvernul român şi sovieticii realizau comunizarea ţării.
Unele celule radicale ale Mişcării au iniţiat chiar atentate contra regimului, pregătind inclusiv lichidarea fizică a liderilor Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Teohari Georgescu. „Dezmorţirea” Mişcării legionare s-a realizat însă prea târziu.
Regimul comunist era bine instalat în toamna anului 1947, iar acţiunile legionarilor nu au făcut decât să dea guvernului noi argumente propagandistice pentru a lichida opoziţia.
În noaptea de 14/15 mai 1948, comuniştii au dat lovitura fatală legionarilor – printr-un ordin al Ministerului de Interne a început arestarea în masă a membrilor Gărzii de Fier aflaţi în evidenţa autorităţilor.
Legionarii au stat în închisori până în vara anului 1964, când au fost amnistiaţi în „cinstea” aniversării a 20 de ani de la „actul istoric” de la 23 august 1944.
“Astăzi, cuvântul «hitlerist» la noi în ţară este sinonim cu cuvântul «legionar» şi în acelaşi timp cu «trădător şi duşman al poporului».” – Teohari Georgescu ministrul de Interne aprilie 1945
Ucenicii Arhanghelului Mihail
Mişcarea legionară a fost o organizaţie politică fondată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Codreanu, Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă. Legionarii se revendicau de la doctrina naţionalistă extremistă, care avea şi alte manifestări în Europa – fasciştii în Italia, naziştii în Germania etc.
Mişcarea legionară a contestat pluralismul politic şi a promovat ideologia rasistă. Organizaţia considera că România putea fi scoasă din criza economică şi morală doar de către „românii puri”, descendenţi ai ţăranilor care rezistaseră timp de secole în faţa asediului străinilor asupra oraşelor ţării.
Legionarii s-au remarcat pe scena publică prin faptul că au recurs la violenţe de stradă pentru a-şi impune ideile. Au practicat chiar şi asasinatul politic, printre victime numărându-se doi prim-miniştri în funcţie, Ion-Gheorghe Duca (1933), Armand Călinescu (1939), ca şi istoricul Nicolae Iorga (1940).
Doctrina naţionalistă promovată de Mişcarea legionară a atras simpatia multor tineri intelectuali şi a studenţilor. Mişcarea legionară a fost scoasă în afara legii de mai multe ori din cauza activităţilor ei extremiste.
Cea mai însemnată campanie de reprimare a legionarilor a fost iniţiată de regele Carol al II-lea în februarie 1938, când a interzis activitatea Mişcării şi i-a arestat pe liderii ei.
Legionarii – victimele „reeducărilor”
Comuniştii nu au pierdut din vedere că legionarii le fuseseră cei mai activi opozanţi ideologici. Nu doar poziţia lor anticomunistă îi speria pe guvernanţi. Membrii Gărzii de Fier erau oameni tineri, în general intelectuali, şi ar fi rămas un pericol pentru regim după ispăşirea pedepselor la care fuseseră condamnaţi.
Astfel că, regimul comunist a decis „reeducarea” legionarilor, pentru ca aceştia să renunţe la vechile credinţe naţionaliste şi să îmbrăţişeze ideologia „oamenilor muncii”.
„Fenomenul Piteşti”
„Reeducarea” s-a realizat în două etape. La sfârşitul anului 1948, la penitenciarul Suceava, tinerii naţionalişti au început să fie „bombardaţi” cu materiale de stânga, în ideea că prin lectură vor renunţa la ideologia legionară.
Închisoarea Jilava a fost loc de tranzit al deţinuţilor politici, fiind „gazdă“ pentru aproape toţi legionarii arestaţi după 1948
Deşi stratagema nu a reuşit, metoda a fost aplicată şi la penitenciarul Piteşti, unde au ajuns majoritatea studenţilor legionari după procesele din 1949. Văzându-şi camarazii impasibili la metodele „paşnice” de schimbare a ideilor politice pe care le aveau înainte de arestare, legionarul Eugen Ţurcanu a iniţiat ulterior o metodă violentă de „reeducare”.
El a fost încurajat şi susţinut de autorităţile penitenciarului. Astfel a debutat teribilul „Fenomen Piteşti”, prin care aproximativ 1.000 de tineri au fost torturaţi pentru a îmbrăţişa ideologia comunistă şi a se „lepăda” de vechile credinţe legionare.
Torturile au atins cote inimaginabile, din reţeta „reeducării” nelipsind bătăile cu răngile de fier, călcarea în picioare a nefericiţilor intraţi în malaxorul pedepselor corporale sau obligarea victimelor experimentului să-şi mănânce propriile fecale.
Interesant este că, oficial, autorităţile închisorii nu au avut nicio implicare în violenţe. Legionarii „reeducatori” şi-au torturat camarazii în speranţa că vor fi eliberaţi înainte de termen pentru zelul lor.
Plimbaţi ca să vadă realizările comuniste
Experimentul de la Piteşti a fost stopat odată ce în Occident au ajuns informaţii despre torturarea deţinuţilor politici. Pe de altă parte a fost şi un eşec din punct de vedere al eficienţei, deoarece tinerii legionari nu au renunţat la ideile lor.
S-au obişnuit cu suferinţa fizică şi au considerat experimentul o metodă odioasă de represiune făcută de comunişti contra foştilor adversari.
Totuşi, comuniştii nu-i puteau lăsa în libertate pe legionari fără a avea garanţia că „înţeleseseră” că România se afla într-o nouă etapă a dezvoltării sale, fiind condusă de „regimul oamenilor muncii”. Astfel, în anul 1962 a început la penitenciarul Aiud o nouă campanie de „reeducare”.
De această dată nu s-a mai utilizat violenţa, legionarii fiind atraşi de partea regimului prin întreceri în muncă de tip stahanovist şi prin lectura unor materiale de stânga. Unii dintre lideri au fost plimbaţi prin oraşele ţării, pentru a vedea ce reuşiseră să realizeze comuniştii în cele două decenii de când veniseră la putere.
Pe de altă parte, legionarii înşişi erau conştienţi că situaţia internaţională nu permitea îndepărtarea comuniştilor de la conducere şi că ar fi trebuit găsite căi paşnice de coabitare.
Totuşi, deşi înainte de eliberare legionarii au semnat angajamente prin care declarau că în România comunismul adusese transformarea în bine a ţării, ei nu au fost niciodată împăcaţi cu regimul.
În anii ’80, când situaţia economică se înrăutăţise, au devenit din ce în ce mai critici. Susţineau că dacă ar fi ajuns ei la putere după război ar fi reuşit să facă din România „o ţară mândră ca soarele sfânt de pe cer”, aşa cum profeţise Corneliu Codreanu. De Ilarion Ţiu – Historia
 

Bulgaria noul paradis fiscal

E oficial: Bulgaria e noul paradis fiscal al UE

Posted on 28 mai 2012
11

Patronii greci se muta in masa la bulgari.
In ultimele zile, televiziunile din toata Europa arata cum sute de firme grecești își părăsesc definitiv tara. Destinația lor? Bulgaria, care are in acest moment cele mai mici taxe din Uniunea Europeana.
Fenomenul nu e nou, a început de mai bine de un an de zile. Dar ultimele evenimente din Grecia, adică câștigarea alegerilor de către comuniști si naziști, imposibilitatea formarii unui guvern si repetarea alegerilor, au fost evident prea mult pentru oamenii de afaceri. In timp ce își pun lăcatele la porți, mulți au lacrimi in ochi si declara ca poporul grec pur si simplu a înnebunit, iar ei nu au timp si nici bani sa aștepte sa se facă bine. In fond, treaba unui om de afaceri este sa facă afaceri, nu sa-si educe poporul in probleme economice.
“Costurile operaționale din Bulgaria sunt cu mult mai mici decât cele din Grecia, ca urmare a taxelor si salariilor mai mici” (Iosif Komninakidis, omul de afaceri grec care deține fabrica de jeanși Staff Jeans & Co, din Rakovski, la 180 de kilometri nord de granița).
Televiziunile românești au preluat si ele știrea, iar politrucii români spera ca o parte din firmele grecești vor veni si in România. Bineînțeles, visează cai verzi pe pereți, ca de obicei. Din România au plecat anul trecut 22.000 de firme. Printre ele, firme mari ca Nokia; majoritatea au fost însa firme mici, cu patroni români, care s-au mutat si ei tot in Bulgaria. De ce? pentru ca România are printre cele mai mari taxe din Uniunea Europeana (la care se adaugă cheltuielile cu corupția si spăgile, ceea ce grecii cunosc foarte bine).
Sa te muți din Grecia in…România, e ca si când ai sari, victorios, din lac in put.
Odată plecata, o firma rămâne plecata.
Peste 98% din firmele care emigrează fiscal, nu se mai întorc. De ce? Pentru ca nici un patron nu ia decizia emigrării cu ușurința. Mutarea firmei dintr-o tara in alta presupune cheltuieli, iar in aceasta perioada, banii contează. Iar pentru cei care au activitate de producție sau comerț, mutarea nu înseamnă doar înregistrarea firmei in alta tara, ci efectiv sa emigrezi cu totul. Pentru ca nu poți sa-ti lași fabrica sau magazinul nesupravegheate.
Așa ca plecarea atâtor zeci de mii de companii dintr-o tara, arata clar ca oamenii de afaceri nu mai au nici o speranța in revenirea tarii respective.
In opinia oamenilor de afaceri greci, Grecia este deja ieșita din Uniunea Europeana. Pentru ei, Apocalipsul grecesc e inevitabil. (Iar diferența dintre România si Grecia este doar de câteva luni – si nu e in favoarea României).
De ce Bulgaria da, România nu?
In 2010, premierul bulgar, Boiko Borisov, declara realist si dur: noi nu suntem Grecia, pe noi n-o sa ne ajute nimeni, așa ca trebuie sa ne descurcam singuri. Si s-au descurcat!
In schimb, grecii au stat in cur si au așteptat sa fie cărați in spate de către germani. La fel si românii (va mai amintiți cum spunea Traian Băsescu ca o sa ne scoată din criza UE si SUA, si ca se va termina criza de la sine? Ei, uite ca nu ne-a scos nimeni!).
Ba chiar si acum, când tarile se bat pe fata sa atragă oameni de afaceri, imbecililor de politruci tot nu le-a venit mintea la cap: nu vedeți ca noul guvern Ponta nu face absolut nimic pentru scăderea taxelor si revenirea economiei? Nu vedeți ca au sărit sa anunțe noi împrumuturi si mărirea salariilor bugetarilor?
Așa ca nu mai întrebați de ce Bulgaria da si România nu: de-aia!
Principalele destinații de afaceri ale noii economii europene.
Bulgaria nu este singura tara care a înțeles ca fără firme private, mori. In clipa asta, in Uniunea Europeana exista 3 “magneți”mari ai afacerilor, fiecare cu avantajele lui:
  1. Marea Britanie
  2. Polonia
  3. Bulgaria

Un articol LUCID


Beneficiile unei democratii demografice prost inteleasa


Sper ca acest articol sa nu fie considerat RASIST, ci numai LUCID.

Nu am inteles niciodata si nici acum nu inteleg de ce  in privinta populatiei  se lasa lucrurile la voia intamplarii. Sa  apara pe lume toti fara nici o rezerva in asa fel incat cei  apti de munca si inteligenti sa munceasca pe branci pentru a intretine tot felul de neispraviti, ca asa este bine.
 Ei nu folosesc nimanui  sint o plaga rusinoasa si trag popoarele inapoi.
In Romania saracita de bandele mafiote de la conducerea tarii ce au adus?   Au vrut  locuinte sociale, au vrut  ajutoare, au vrut pana la urma sa puna laba lor, pe grumazului poporului.
In America  albii au ajuns in minoritate. In tarile occidentale musulmanii isi impun apucaturile lor inradacinate de o mie de ani si impart bogatiile si traiul bun cu ei.
Noi toti, pe tot globul ce facem?  Suntem obligati sa mancam alimente contrafacute, pentru a avea cu totii ce manca. Impartirea frateasca a vietii noastre, a muncii noastre cu cei care nu muncesc (ex.tiganii), impartirea mancarii cancerigene cu  totii, la ce lucru bun duce?
Duce la  slabirea fibrei sanatoase omenesti. Mai devreme sau mai tarziu se va pune problema asta. Sa ajungem la o  stabilitate fizica si psihica a  oamenilor care merita sa  duca mai departe  esenta vietii, sau sa lasam toate fiintele  care in mod nejustificat traiesc pe umerii nostrii sa ne traga in jos, fara putinta de a opune rezistenta. De aceasta  autoimpusa inchisoare nu putem scapa. Suntem in lanturi.
Noi trebuie sa traim si sa muncim pentru noi si pentru ei, trebuie sa fim  oprimati, caci toti ne trag la raspundere pentru fapte facute si nefacute sau posibile de facut.
Rasismul manifestat la extrem, asupra  celor care  prin munca si abnegatia lor duc inainte societatea  pamanteana  trebuie sa ia sfarsit. Munca si corectitudinea se dobandeste in familie, dar si lenea si smecheria cu orice pret, tot in familie se dobandeste.
Daca nu punem piciorul in prag vom ajunge cu totii sclavii celor care  nu au nici un  merit, decat acela de a se preface slabi si neputinciosi. Ca sa nu trebuiasca sa mintim, sa jucam teatru facand pe imbecilii  si gandindu-ne ca pentru a duce mai departe  tot ce este mai bun in lume,  trebuie sa curatam graul de neghina.
Vad ca cei muncitori si cinstiti, sunt  la treapta cea mai de jos a societatii si profitorii sunt catarati in capul lor.   Nu stiu daca vom apuca schimbarea de tactica  in generatia viitoare dar, fara o tactica  severa nu se va ajunge decat la nimicirea pamantenilor si ramanerii tuturor gunoaielor care o vor popula  ca niste animale preistorice si care se vor hrani cu radacini.
Exemple  cate vreti va voi da eu personal.

Ajutor