duminică, 30 iunie 2013

Nu mi-e frica

Mie nu mi-e frica!

autor: FrontPress 01.07.2013

NAT“Voi fi un cruciat al fiinţei luptând împotriva speciei, voi ieși definitiv din rândul oamenilor.”
Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de amalgamul zilelor identice din această „democraţie” pe care nu am cerut-o. Acolo, nimic nu începe și nimic nu se sfârșește, iar cei care trăiesc încă sub iluzia alegerii nu sunt nici închiși, nici eliberaţi. Mase de indivizi anulaţi aproape în totalitate perpetuează un sistem ţinut în viaţă artificial, rotindu-se constant într-o societate lipsită de durată, care acceptă orice. Nicio evoluţie sau revoluţie nu poate prinde rădăcini în pământul transformat în noroi.
Mi se spune ce este cuminte, drept și adevărat, iar eu am dificultăți în a înțelege. Aflu că trebuie să mă acomodez cu orice și că adaptarea este unul dintre cele mai importante semne de inteligență. Această calitate imperativă este, bineînțeles, unilaterală și dictată descendent. Mi se cere îngăduință cu imigrația non-europeană care îmi transformă orașele, cu căsătoriile și adopțiile homosexuale în curs de legalizare, cu trecerea drogurilor de la substanțe interzise la delicii recomandate, cu infracționalitatea scăpată de sub control, cu avortul impus de rațiuni economice, cu pierderea suveranității naționale, cu marionetele politice mânuite de interese financiare, cu non-valorile promovate de presă. Nu sunt probleme, se spune, ci manifestări ale alterității cu care trebuie să învățăm să conviețuim și, de aceea, nu trebuie să căutăm soluții, ci să ne modelăm în funcție de ele. Trebuie să-ți placă totul, și e ca și cum totul te-ar lăsa indiferent.
Plec cu pași mici din acest sanctuar al putregaiului, cred că se va dărâma curând. Cumpăr local și susțin micile întreprinderi ale camarazilor, încerc să-mi cultiv o parte din hrană, îmi fac haine și obiecte de uz casnic, repar obiectele când se strică, nu consum resurse inutil. Tind spre a mă deconecta total și a locui într-o gospodărie autosuficientă, dar pentru asta mai am nevoie de câțiva ani de muncă. Cred că autonomia materială este importantă fiindcă, o dată subjugați la nivelul nevoilor de bază, este foarte ușor să ni se impună idei. Mă deconectez de la media convențională aservită și caut răspunsuri în cărți, site-uri și conferințe scăpate de cenzură. Dacă îmi place un artist, plătesc pentru lucrările lui, merg la concerte, îmi umplu biblioteca de cărți. Cei care și-au ales să spună adevărul prin artă merită susținuți. Îmi ajut camarazii, familia, donez sânge, cinstesc eroii și zilele importante, fac sport. Încerc să tratez oamenii cu cinste și respect.
Credeam că perceptele de conduită pe care le-am enumerat în paragraful anterior sunt arhicunoscute și prea mărunte ca să merite repetate. Din păcate, pentru câțiva dintre cei care au ales aceeași ideologie ca mine, a fi militant înseamnă doar marșuri, declarații și gesturi de frondă. Desigur, și cuvintele sunt importante, dar, cu vremea, am dezvoltat o repulsie față de cuvinte – aproape în toate se insinuează vidul. Am ajuns la concluzia că pot lăsa vorbele sistemului; nouă ne rămân faptele. De aceea, nu încetez să reamintesc despre cât e de important să te îndepărtezi de el dacă vrei să fii împotriva lui. Cu cât mai multă autonomie, cu atât mai multă libertate, deci cu atât mai eficace e lupta.
Am aflat că poate fi periculos să încerci să ieși din turmă. Mie nu mi-e frică. Odată cu conștiința existenței, am căpătat și conștiința morții, iar o dată ce ai conștiința morții nu te mai temi de nimic. Sub lumina ei, principiile se conturează, iar prioritățile se impun. Există un drum care nu știu dacă se termină vreodată, dar l-am aflat și nu pot merge pe altul. Militantismul meu nu e un strigăt de câteva ore, ci un angajament permanent și, de aceea, poate părea banal. Ca însăși existența. Extras din revista naţionaliştilor autonomi, Ofensiva NS #5 viaLupta NS

Maria Lataretu

?????

Tu chiar nu ai de lucru?

autor: Second 30.06.2013

nd04Asta este întrebarea, pe care mi-a pus-o o cunoştinţă la una dintre manifestările la care participam. Era vorba despre o manifestaţie împotriva regionalizării, era la scurt timp după ce ieşisem în stradă pentru Roşia Montana şi la scurt timp înainte de Marşul pentru Normalitate.
Trebuie să recunosc, că întrebarea m-a luat prin surprindere. Privindu-i copiii, nu puteam să înţeleg raţionamentul din spatele întrebării?
De ce eram acolo? Pentru că vreau ca tocmai acei copii să crească şi să trăiască într-o Românie unită, aşa cum ne-a fost şi nouă lăsată de părinţi!
De ce ies eu în stradă? Pentru că vreau ca acei copii să crească fără exploatări miniere cu cianuri. Pentru că vreau să respire un aer fără formaldehidă. Pentru că vreau să bea apă fără ulei hidraulic infiltrat de la exploatările gazelor de şist. Pentru că vreau să crească într-o societate sănătoasă, în care depravarea morală nu este încurajată prin manifestări publice obscene.
Eu nu am copii. Dar fac sacrificii de timp şi bani, pentru viitorul copiilor conaţionalilor mei. Şi de ce aş face-o, dacă tocmai ei mă întreabă: “Tu chiar nu ai de lucru?”. De ce ar trebui să îmi pese?
Mi-aş dori însă, ca atunci când acei copii sunt mari, bolnavi de astm din cauza otrăvurilor din aer, cu însăşi moştenirea genetică afectată de cianuri şi uleiuri hidraulice, privind spre dealurile defrişate de tăierile ilegale, văzând cum pământul sterp alunecă spre vale să fiu de faţă când îşi întreabă părinţii: „Voi ce aţi făcut pentru a opri aceste nenorociri?”. Ce vor spune părinţii lor? Vor ridica din umeri? Sau vor spune: „Am făcut tot ce ne stătea în puteri, am semnat petiţii online şi am dat like-uri pe facebook!”. Le va crăpa oare obrazul de ruşine, că au lăsat ţara să fie distrusă? Sau mai degrabă nu le va păsa?
Eu cred că este ultima variantă. Dacă acum nu le pasă, de ce le-ar păsa atunci? Probabil că răspunsul dat copiilor va fi: „Ce pui şi tu întrebări din astea, tu chiar nu ai de lucru?”
Şi atunci, eu de ce m-aş agita pentru oameni neinteresaţi de propriul viitor?
Din două motive: pe de o parte, sunt mult mai mulţi români cărora le pasă, dar care aşteaptă să urmeze exemplul altora. Poate aşteaptă să vadă că mai sunt şi alţi nemulţumiţi înainte de a începe lupta.
Pe de altă parte, mai devreme sau mai târziu, voi ajunge şi eu, ca toţi ceilalţi, în faţa Judecătorului Suprem, iar când El mă va întreba ce am făcut, cum am folosit darurile, pe care mi le-a dat, voi putea să spun că am luptat. Căci El mi-a deschis ochii, pentru a vedea toate aceste nedreptăţi, iar datoria mea este să vorbesc. El mi-a arătat aceste adevăruri, şi este datoria mea să le arăt la rândul meu celorlalţi. Cum aş putea să apar în faţa lui Dumnezeu şi să spun că nu mi-a păsat de darurile pe care mi le-a oferit şi că am scuipat pe moştenirea primită?
Şi de aceea, fie că vă place sau nu, eu am de lucru! Eu voi lupta, aşa cu am făcut-o şi până acum, pentru ce e drept şi cândva, poate, într-o bună zi, copiii voştri vă vor spune, că ar fi fost cazul să fi avut şi voi „de lucru” ca şi noi, pentru ca ei să fi moştenit o lume mai bunăDe Remus Radoiu – Agonia Natiunii

Bancuri.....

Lumea lui Pastiluta ... !!!

Ultimul tip de salut atunci cind vorbesti la mobil:
"Buna seara tie si ascultatorilor nostri"

- Alo, familia Popescu?
- Nu stiu, minca-ti-as, de-abia am intrat...

Unu' trecea pe lângă o piatră funerară pe care scria:
"Aici se odihneşte un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil"
− Doamne Sfinte! îşi face cruce tipul. Astia au bagat trei oameni în acelaşi mormânt!

Duminica, la biserica, o femeie ii zice preotului plangand:
− Parinte, aseara sotul meu a murit fara lumanare!
− Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Si a avut vre-o ultima dorinta?
− Da, zice femeia, plangand si mai tare, a zis "Muiere, lasa pusca jos!"

-De ce v-ati oprit la 3 copii?> -Am auzit ca fiecare al 4-lea copil nascut e chinez

Un individ a uns cu unt o felie de paine, dupa care a turnat niste dulceata. Din greseala, felia i-a cazut pe covorul cel nou, dar NU a cazut cu fata unsa in jos.
Mirat, individul i-a scris lui Murphy sa-l intrebe cum a fost posibil asa ceva.
Dupa cateva luni de experimente, Murphy i-a trimis individului concluzia:
“Felia a fost unsa gresit!”

Ana: Ce faci?
Manole: Un zid. Te bagi?

Erau doi reni. Unul era numai coaste şi celălalt era numai coarne. De aceea, pe unul îl chema Costel şi pe celălalt Cornel.

- Sunteţi ginecolog?
- Nu, dar aş putea arunca o privire.

O femeie la vreo 30 de ani, după ce şi-a rezolvat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acum acasă şi nu mai avea bani. Se apropie de un taximetrist şi îi spune:
- Uite, tre' s-ajung şi eu în Trescovenii de Sus, dar nu am bani... Cum ajungem acolo ne socotim noi.
- Bine, las' că ne socotim noi pe drum!, zice taximetristul.
După vreo oră, opreşte taximetristul pe un câmp, ia o pătură din portbagaj şi o aşterne pe lucernă. Femeia, îngrijorată, îi zice:
- Vai, dar nu pot să fac asta, sunt măritată, am acasă doi copii!
- Şi ce? Şi eu sunt însurat, am femeie, am copii, dar am şi 40 de iepuri de hrănit, aşa că taci şi rupe lucerna...

Ion si Maria s-au dus la padure sa culeaga floricele. Pentru ca era foarte multa lume acolo, chiar asta au facut.

Armata romana

Regiune autonoma

Ninel Potarca cere infiintarea unei regiuni autonome tiganesti

autor: GC 30.06.2013

constantin_ninel_potarcaÎn contextul regionalizării, afaceristul țigan Ninel Potârcă, preşedintele ”Patronatului Oamenilor de Afaceri Romi”, cere înființarea unei unități administrative pentru țigani. Fostul candidat la funcția de președinte al României susține că țiganii sunt discriminați de instanțele de judecată din România. Chiar el a fost condamnat pentru evaziune fiscală la șase ani de închisoare cu suspendare, în urmă cu câteva zile. Pentru a nu se mai confrunta cu această ”abuzuri” ale autorităților române, Potârcă a venit cu propunerea înființării unei regiuni țigănești.
„Toţi romii, mai devreme sau mai târziu, primesc aceeaşi sentinţă, care nu este dreaptă. O să ne căutăm dreptatea. Poate o să ne declarăm şi noi o zonă, pentru că se tot vorbeşte de regionalizare. Poate mergem secui şi ne facem o ţară a noastră ca nu se mai poate. Suntem discriminaţi“  a declarat afaceristul țigan pentru Adevărul.
Acesta vede doar două soluții pentru a opri ”discriminarea țiganilor”. Fie țiganii vor pleca din România, fie în țară vor veni încă 12 milioane de țigani din străinătate care urmează să se stabilească în Gorj, județ în care Potârcă planifică regiunea țigănească. „Ori romii pleacă din ţară, ori ţiganii din străinătate vin în România. Mă gândesc să le transmit gorjenilor ce ar trebui să facem, pentru că nu se mai poate. Sau poate facem o regiune a romilor în Gorj în care să aducem 12 milioane de romi din afară sau să plecăm noi din România“ a mai precizat Ninel Potârcă.
Potârcă nu este însă primul care a venit cu o asemenea propunere. În 1997 Iulian Rădulescu autoproclamatul împărat al țiganilor cerea înființarea unui stat al minorității țigănești care să cuprindă Târgu Jiu și zona din jurul orașului.
Conform recensământului din 2011 numărul țiganilor din România este de  619.007 de persoane, reprezentând 3,25% din populația țării. În realitate numărul lor este mult mai mare, posibil 2-3 milioane, mulți țigani preferând să se declare români la recensământ. Numărul lor fiind în continuă creștere există posibilitatea ca aceștia să devină majoritari în România în următoarele decenii. Sursa: FrontPress.ro

Maicile de la Petru Voda

Intalnire

“Axa Roma-Berlin”: Intalnire intre nationalistii germani si italieni (FOTO)

autor: FrontPress 30.06.2013

0Aşa cum istoria inerbelică europeană a fost marcată de alianţa dintre naţional-socialiştii germani şi fasciştii italieni, urmaşii ideologici ai Axei Roma-Belin strâng acum legăturile în vederea unei cooperări bilaterale mai active. Astfel, o delegaţie a aripii de tineret a Partidului Naţional-Democrat German (NPD), cea mai mare formaţiune naţionalistă din ţară care funcţionează legal încă din 1964 şi are reprezentanţi în două parlamente regionale, s-a deplasat la Roma unde a avut o întrevedere cu conducerea organizaţiei Casa Pound (CP), una din cele mai dinamice mişcări identitare italiene, a cărei membri se autocaracterizează ca fiind “fascişti ai mileniului trei”.
Vizita a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, delegaţia germană fiind primită la sediul central din Roma al Casei Pond chiar de liderul organizaţiei, Gianluca Iannone. S-au stabilit detalii în ceea ce priveşte cooperarea dintre cele două mişcări, în vederea apărării eficiente a moştenirii culturale a naţiunilor europene.
După discuţiile oficiale, activiştii italieni au oferit un tur al oraşului tinerilor germani, vizita terminându-se într-o atmosferă camaraderească. Sursa: FrontPress.ro
612345

sâmbătă, 29 iunie 2013

Mircea Eliade despre Miscarea Legionara

Bancuri...


Când se întâlnesc doi muncitori, joaca fotbal.
Când se întâlnesc doi ingineri, joaca tenis.
Când se întâlnesc doi directori, joaca golf.
Concluzie:
Cu cat sunt mai mari responsabilită
țile, cu atât sunt mai mici "mingiuțele". 

- Am început sa trăim mai bine - a spus conducerea țării.
- Suntem bucuroși pentru voi - a spus poporul.

 Care e diferența dintre o nuntă rusească și o înmormântare rusească?
- La înmormântare, e cu un be
țiv mai puțin.

Datorita infla
ției si creșterii pretului la munitie, nu va mai asteptati la focuri de avertisment.

Bancuri...


 
♪►
   
 ​
 
Reclamă turistică: “Veniţi în vacanţă în Honolulu .
 Aici găsiţi de toate,pentru toată familia:
Nisip pentru copii
Soare pentru doamne
Fetiţe tinere pentru domni
Rechini pentru soacre.

♪►Cum iti dai seama ca e foarte frig afara?
Cand in loc sa calci intr-un rahat de caine te impiedici de el.
♪►Tatăl îi spune fiului:
- Gata, s-a terminat cu distracţia. De mâine te duci la muncă. Doar n-o
să ne întreţină maică-ta pe amândoi!
 
♪►- V-aş recomanda, pe cât posibil, o viaţă sexuală regulată. 
Sunteţi căsătorită sau aveţi un prieten?
- Şi soţ şi prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul!
 
♪►Ce se întâmplă când trei gay stau lipiţi unul de celălalt în şir indian?
Cel din mijloc e sărbătorit.
  
♪►Întrebare la ora de istorie:
- Cine l-a bătut prima dată pe Ştefan cel Mare?
- Mă-sa.
 
♪►La farmacie:
- Puteţi să-mi daţi un test de sarcină?
- De care?
- Negativ, dacă se poate...
 
 ♪►Discutau doi tătici:
- Fiica mea în fiecare seară la ora 22 trebuie să fie în pat.
- Şi se conformează?
- Cu ora,da, adresa însă nu corespunde întotdeauna…
 
♪►Noaptea,un tip puţin luat, se ușura sub un felinar. 
Un polițist îi atrage atenţia:
- Doi metri mai încolo,e un WC public. Pute
ți să ajungeți până acolo.
- Doi metri?... Arată asta a furtun de pompieri?
 
♪►Aseară la club am fost atât de beat încat atunci când am traversat ringul ca să ma duc la bar
 să mai iau ceva de băut, am câștigat un concurs de dans...
 
♪►- Parcă voiai de acum trei ani să divorţezi.
- Da, dar pentru că aveam trei copii am mai aşteptat un an până am mai făcut unul ca să-i putem împărţi.
- Şi?
- Şi nevastă-mea a născut gemeni.
 
♪►Un beţiv ajunge acasă şi, neavând cheia, sună la uşă . Nevastă-sa, sculată din somn, îi deschide şi îl întreabă:
- Cât e mă, ceasul?
- Două.
La care nevastă-sa zbang-zbang îi trage două palme peste ochi.
- Ce bine că n-am venit la 12, îşi zise beţivul în gândul lui.
 
După ce termină spovedania, preotul îi spune în şoaptă blondei:
- Mergi cu Domnul!
Privind derutată în jur, blonda întreabă:
- Cu care dintre ei?
 
 
♪►
 O doamnă intră într-un magazin de arme.
- Daţi-mi, vă rog, un Beretta, calibrul 45.
Vânzătorul:
- Pentru apărare?
- Nu, pentru apărare mi-am angajat un avocat!
 

Pe placul dusmanilor


Inca o nunta demna de un Sultan pe cheltuiala noastra.
Televiziunile se intrec in a o curta pe aceasta ucigasa de  pensionari Alma, facand pe repetenta la  numaratoare, fara nici un pic de mila  insurubandu-ne  cutitul in rana de la inima. Si ce este mai important este ca, toti acesti imbecili nu dau semne  ca si aceasta familie si multe altele care  au prosperat si isi intretin hoiturile  sugand sangele  acestui popor, cel mai sarac din  UE.
Sunt sigura ca si plebea intelege acest lucru, dar farmecul nuntii demna de un Sultan le  sterge din minte pentru moment, ca ei  sustin financiar aceasta destrabalare  fara nici un  fel de bun  simt, cu banii nostrii ai tuturor.
Cu obraznicie  demna un triumf  intelectual de talie mondiala, acesti  nemernici ne arata in  fata si  ne scuipa in gura cu  eleganta,meniul si cheltuielile lor care, daca ar fi facute  din munca lor cinstita si la valoarea lor de caca, nu ar pune pe masa nici macar bomboane agricole si alea luate pe carnet de la birtul din sat.
Militez in permanenta si cu fiecare zi mai motivat, pentru maturarea acestei clase politice instalate  acum  23 de ani, din cauza neglijentei noastre care in euforia bucuriei ca am scapat de Ceausescu, am scapat fraiele.
Va readuc aminte ca  atunci in primele momente, intelectualii au spus ca ei se retrag si lasa dregatoria tarii in mainile politicienilor. Cred ca au fost santajati spre exemplu cum, ca o poeta avusese o legatura cu Gogo R...
Ce politicieni  aveam noi atunci  ca si acum? O sleahta hamesita  dupa avere si putere care nu avea nimic de-a face cu politica sau cu patriotismul.Erau niste vite care  nu intelegeau ce este politica, adica o arta,  ci au inteles sa  jefuiasca tara  de tot ce avea atunci si acum  au ajuns ca prin imprumuturi sa jefuiasca tara pentru 100 de ani si sa o predea sclava ingenunchiata dusmanilor  nostrii care, nu au mai avut de ce sa porneasca un nou razboi, caci ne-am predat  si am predat capul Romaniei pe tava de aur.
Nu este nici o solutie decat sa distrugem balaurul cu 200 de capete si sa nu mai auzim  de el  mii de ani.
Daca mai poate intoarce  ceva in mersul acesta  spre distrugere a lumii, o pot face numai  musulmanii  contribuind substantial  la schimbarea ordinii mondiale. Numai cred eu, ca atasati de ei  putem noi si nationalistii din toata lumea mai ales din UE,  sa punem zabala si saua acestei masonerii care vor sa conduca  toata planeta. De aceea lupta distructiva, contra musulmanilor este pentru ca-i considera un  pericol,  caci poate  aduna si fortele nationaliste. Asa vad eu lucrurile acum, sper sa nu ma insel. Daca ar fi asa  ar trebui si noi romanii sa ne agatam de  trenul  acesta, chiar de ultimul vagon. Sunt sigura ca daca ni se va ivi ocazia poate ultima, nu vom pierde trenul.
Noi singuri  chiar impreuna cu nationalistii Europei,  nu vom putea rasturna  puterea diavoleasca instaurata in Europa si in intreaga lume. Nu imbratisez atitudinea radicala a musulmanilor, dar acesta este singurul raspuns la actuala ordine  economica si financiara in lume care este  mai incisiva, dar mult mai perversa prin scopurile ei.
Ma gandesc si la anumite frustrari care ne asteapta, dar scopul este nobil si merita sacrificiul.Curaj ! Numai lupta noastra va  asterne un  viitor mai luminos generatiilor urmatoare. Sa nu-i dezamagim.

Harem


Harem A meritat documentarea

HAREMUL 
Chiar daca este cel mai adesea asociat societatilor medievale arabe, care i-au dat de altfel si denumirea („harim”, in limba araba, inseamna „locul interzis”), haremul reprezinta un fenomen social larg raspandit in Asia, marturii despre existenta unor asemenea palate ale placerilor provenind din China si India antica. In India, ele se numeau purdah sau zenana, in vechea Persie, andarun. Se spune ca regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI i. Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei – o cifra desigur exagerata, dar care ne da o idee despre importanta acordata acestei institutii. Peste aceasta armata de femei era stapana favorita regelui, frumoasa Sussondi, care il cucerise pe acesta, spune legenda, prin talentul ei la aruncatul zarurilor... Regii persi aveau si ei haremuri cu sute de fete si devenise o traditie ca, dupa o expeditie de prada, satrapii sa trimita suveranilor cele mai frumoase femei capturate.
  
Saracii eunuci bogati...
Desigur, cele mai cunoscute haremuri au apartinut sultanilor turci, iar aceasta institutie, care de multe ori a dictat politica unui intreg imperiu, nu va dispare decat in 1909, odata cu abdicarea ultimului sultan, Abdul al-Hamid al II – lea. La ora actuala, oricat ar parea de curios, exista inca haremuri in unele tari arabe, dat fiind faptul ca religia islamica permite barbatilor sa aiba mai multe femei, functie de avere. Va imaginati, asadar, de ce „colectii” pot dispune bogatii seici petrolisti ai Arabiei... Haremul sultanilor turci adapostea sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodata sa treaca prin patul stapanului, mucezind pana la batranete dincolo de zidurile intangibile ale palatului imperial. Toate erau sub supravegherea stricta a mamei sultanului, care alegea ea insasi favoritele pentru fiul sau, dintre cele mai frumoase si mai distinse tinere din harem, si a eunucilor. Acestia erau barbati care devenisera impotenti prin mutilarea sau indepartarea totala a organelor genitale externe. De obicei, lor li se taiau, inca din copilarie, testiculele, dar initial, in antichitate, solutia adoptata era una mult mai radicala: copiilor de sex masculin destinati sa devina eunuci nu li se mai dadea voie sa bea apa trei zile, apoi li se retezau, cu un brici ascutit, toate organele sexuale, legate cu o sfoara. Pentru a nu se infecta, rana era arsa cu fierul rosu si deasupra se presara cenusa. Timp de alte cateva zile, li se umezeau doar buzele cu apa, apoi, cand rana de sub pantece prindea coaja, li se administrau mari cantitati de apa. In cele din urma, lichidul venit pe tractul urinar reusea sa „sparga” coaja, intr-un loc, si de atunci inainte, bietii oameni urinau doar pe acolo... Putinii care rezistau acestui tratament – mortalitatea era de aproape 90% – intrau in slujba suveranilor.
Ultimul eunuc al ultimului imparat
Desi sunt asociati haremurilor orientale, eunucii au cunoscut gloria mai intai in societatea romana si cea bizantina (termenul eunouchos este de origine greaca si inseamna „pazitorii camerei de culcare”). Intr-adevar, in Roma imperiala, eunucii aveau ca sarcina paza imparatului si a sotiei acestuia, precum si educatia tinerelor lor odrasle. Si in China, unde eunucii au o traditie milenara, ei erau insarcinati cu supravegherea femeilor din casa imperiala. Interesant e faptul ca multi eunuci proveneau din familii nobile, care vedeau in castrarea fiilor lor o cale de a-si sluji imparatul. Privati de placerile sexuale, eunucii agoniseau averi uriase si deseori deveneau mai puternici decat stapanii lor. In secolul XVII, bunaoara, eunucul Wei Zhongxian a condus efectiv China, inchizandu-l pe imparat in harem! Un alt eunuc, Zheng He, a devenit amiral, descoperind se pare America inaintea lui Columb. Sun Yaoting, ultimul eunuc chinez a murit in 1996, la venerabila etate de 94 de ani, dupa ce-l slujise cu credinta pe ultimul imparat, Pu Yi...
Organizare si diversificare
Revenind la harem, sa spunem ca, in afara sotiilor si concubinelor suveranului, ori a eunucilor, el mai gazduia si fiii naturali ai sultanilor, ce nu implinisera inca varsta maturitatii. De altfel, acesta era si scopul haremului: sa ofere cat mai multi potentiali urmasi la tron, intr-o perioada cand nivelul mortalitatii infantile era foarte crescut. Organizarea era exemplara si regulile respectate cu strictete. Imparatii chinezi dispuneau de o sotie principala – care purta titlul oficial de imparateasa, trei prime-concubine, noua sotii de rang secund, 27 concubine de rangul trei si 81 de ranguri mai mici, in total 121 de femei aflate permanent la dispozitia lor. Sultanii turci aveau, de obicei, 300 de femei, iar gradele erau in ordine inversa decat la chinezi: cele de rangul unul erau doar slujnice, cele de rangul doi se culcasera o singura data cu stapanul, cele de rangul trei treceau frecvent prin patul acestuia si in sfarsit, cele de rangul patru erau considerate „favorite”, ele daruindu-i sultanului copii. Desigur, dintre acestea cea mai apreciata era cea care ii oferea suveranului primul nascut de stirpe barbateasca. Daca micutul devenea candva, la randul sau, sultan, mama lui era numita sultana „valide”, primind puteri discretionare asupra intregului harem.
Odaliscele au inventat jocul de carti
Spre deosebire de femeile din haremurile turcesti, care puteau fi si sclave sau prizoniere de razboi, imparatii chinezi nu acceptau decat fete de rang inalt, provenite din randurile aristocratiei si beneficiind de o educatie fara cusur. Femeile sultanilor primeau aceasta educatie abia in harem, ele avand dascali eunuci care le invatau sa scrie, sa citeasca, sa cante la instrumente muzicale, si fiind initiate in arta placerilor de catre concubinele mai experimentate, in asa fel incat sa stie cum sa trezeasca simturile sultanului. Ca o anecdota, sa adaugam ca tot femeile din harem au fost cele care au inventat jocul de carti, probabil din plictiseala... Femeile care ii daruiau fii sultanului aveau un statut social foarte ridicat. Ele primeau propriile apartamente, erau inconjurate de armate intregi de servitoare si eunuci si adunau averi fabuloase. La turci, ca si la chinezi, sultanul isi alegea partenerele nu vazandu-le direct, ci admirand tablourile acestora, pictate de artistii de la curte. Abia dupa ce parcurgea o intreaga asemenea „expozitie”, sultanul era in masura sa decida daca o femeie merita sau nu sa fie aleasa...
    
Recorduri incredibile
Printre cele mai numeroase haremuri atestate ca atare un loc fruntas il ocupa cel al seicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit in secolul XV. Pana la varsta de 50 de ani, cand a preluat tronul, la moartea tatalui sau, acesta se dedicase exclusiv pasiunilor sale: vanatoarea si strangerea cat mai multor femei in harem. Daca auzea despre existenta vreunei fete frumoase, Ghiyas nu se lasa pana nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forta armelor, declansand adevarate razboaie din aceasta cauza. Regele Mongkut al Siamului (1804-1868) se putea lauda si el cu 9000 de sotii si concubine, care locuiau intr-un oras special construit pentru ele, Nang Harm (Orasul femeilor cu val). Inconjurata de ziduri puternice, asezarea nu gazduia decat femei si eunuci, orice barbat in putere care indraznea sa patrunda acolo fiind ucis pe loc. Nu-i de mirare ca, avand o asemenea „baza de reproductie”, suveranul siamez a lasat in urma 66 de copii... Un alt campion in domeniu a fost hanul mongol Kublai (1215-1294), ce dispunea de 7000 de concubine, care erau inlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere si proaspete.
Haremul - inchisoarea femeilor favorite
Atunci când auzim cuvântul harem, imaginatia ne poarta imediat catre tarâmuri exotice,  catre palate fabuloase, desprinse parca din "o mie si una de nopti", catre frumoase diafane, cu trupurile invaluite in valuri stravezii si cu chipurile ascunse privirii muritorilor de rând, lasând sa se vada doar ochii migdalati... Adevarul este insa mai putin romantic decât aceasta imagine languroasa, intrucât de-a lungul vremii haremurile au reprezentat locuri unde s-au tesut cele mai mârsave intrigi si s-au comis cele mai groaznice crime. O istorie a acestor stabilimente fascinante si in egala masura terifiante ne-am propus sa va infatisam in rândurile ce urmeaza...
* Suveranul se culca in fiecare noapte cu o fecioara
Marele cuceritor mogul Akbar (1542-1605) a dobândit, de-a lungul domniei sale asupra Indiei, mii de sotii si concubine. Luminatul suveran nu era deloc pretentios in ceea ce priveste vârsta lor sau aspectul fizic, intrucât singurul lucru dupa care se ghida era importanta politica a acestor "achizitii". Asa se face ca in haremul sau convietuiau fetiscane abia iesite din copilarie, cu femei aproape batrâne, dar care se inrudeau cu stapânitorii regatelor invecinate, asigurându-i astfel abilului rege aliati puternici.
Mai mult decât atât, Akbar si-a format chiar o garda personala de "amazoane" din Rusia si Abisinia, care-l aparau cu indârjire de orice tentativa de asasinat - si acestea nu au lipsit. Desi se declara un musulman fanatic, Akbar nu avea nici un fel de retinere in a incalca regulile impuse de Coran, intretinând peste 300 de neveste "cu acte in regula" cum am spune noi. Un supus al lui Akbar, nobilul Ismail Quli Khan, intretinea, la rândul sau, un harem de 1200 de femei. El era atât de gelos, incât, neincrezator in eunuci, poruncea ca ferestrele palatului unde locuiau frumoasele sale concubine sa fie sigilate, peste zi. Grija exagerata pentru femeile lui i-au atras insa ura acestora, iar Quli Khan a pierit otravit.
Si regele Marocului, Mulai Ismail (1646-1727), manifesta o apetenta deosebita pentru sexul slab, adapostind in palatul sau aproape 4000 de tinere fete. Istoricul britanic Ockley scrie, citând surse apropiate suveranului african, ca acesta "se culca in fiecare noapte cu câte o fecioara". Haremul sau era probabil cel mai cosmopolit din câte se cunosc, caci aici se regaseau fete din Spania, Italia, Georgia, Arabia, Anglia, Franta, Rusia si din multe alte tari. Pentru a nu veni in contradictie cu preceptele musulmane, fetele erau convertite - la nevoie, prin tortura - la Islam.
* Pe "scaunul placerilor"    
Tot un conducator cu vadite deviatii de comportament si cu un apetit sexual insatiabil a fost si imparatul chinez Yang Ti, din dinastia Sui (569-618), posesor al unui harem de 3000 de femei. Printre metodele sale de a face amor se numara si asa-numitul "scaun al placerilor", inventie a mestesugarilor de la curtea sa. Indata ce o femeie se aseza pe scaunul respectiv, se trezea imobilizata de niste catuse metalice, ce ieseau din el, picioarele ii erau departate iar un mecanism ii impingea trupul in fata, expunându-l astfel poftelor imparatului. Când calatorea, acesta avea permanent la dispozitie zece fetiscane goale, plimbate in trasuri deschise, inaintea sa, gata oricând sa-l satisfaca.
Sahul persan Firuz, ce a domnit intre 1351 si 1388, si-a neglijat total atributiile de conducator, lasând guvernarea tarii in seama vizirilor sai si dedicându-se "colectionarii" de femei. Negustorii lui strabateau lumea in lung si-n lat, selectând cele mai frumoase femei si trimitându-le stapânului, care nu se uita la bani... Trecând la islamism, el a consultat invatatii musulmani si, când a aflat ca religia ii permite sa se insoare cu 300 de femei, a facut nunta cu toate 300 intr-o singura zi. In ciuda exceselor sale sexuale, sahul a trait pâna la 80 de ani, având o sanatate de fier si o vedere excelenta, dovada certa asadar ca lipsa activitatii sexuale duce la orbire...
*Misteriosul palat Topkapi
Revenind la sultanii turci, cei mai faimosi posesori de haremuri din lume, sa spunem ca initial, pâna la stabilirea capitalei Imperiului Otoman la Constantinopole-Istanbul, femeile nu aveau un palat special destinat, ci traiau in apartamentele sultanului ori il insoteau pe sultan in expeditiile sale razboinice, alaturi de o numeroasa suita. Abia dupa caderea Bizantului, Mehmed al II-lea va ridica palatul Topkapi, resedinta suveranilor turci pentru urmatoarele patru secole. In limba turca, Topkapi inseamna "poarta cu tunuri", trimitere la faptul ca palatul era puternic fortificat, fiind inaltat pe o colina, intre Bosfor, Cornul de Aur si tarmul Marii Marmara.
Nu trebuie sa ne imaginam insa ca Topkapi era un palat destinat exclusiv haremului. Initial, el adapostea intreaga curte otomana, aproape patru mii de sclavi, functionari si militari, dedicati trup si suflet slujirii sultanului. Daca in aripa palatului numita "selamlik", barbatii aveau acces, caci aici sultanul isi primea oaspetii si se sfatuia cu ministrii sai, in harem nimeni, in afara eunucilor albi sau de culoare, nu putea patrunde.  Cele mai apreciate odalisce proveneau din Caucaz si erau faimoasele sclave circaziene. Dar nici europencele nu erau de lepadat.
* Roxelana - o odalisca ajunge stapâna Imperiului Otoman
De altfel, mama lui Mehmed Fatih a fost o sclava provenita de pe coasta Adriaticii, Dobra, o fiica a doamnei Chiajna (apriga vaduva a lui Mircea Ciobanu) a fost daruita sultanului Murad al III-lea, iar Roxelana, sotia lui Soliman Magnificul, era rusoaica. Aceasta femeie apriga a condus practic destinele Imperiului Otoman in perioada lui de apogeu; dupa ce l-a convins pe Soliman sa-l numeasca pe Ibrahim-Pasa, favoritul ei, mare vizir, aceeasi Roxelana, vazând ca demnitarul nu-i mai asculta ordinele, a tesut intrigi, determinându-l pe sovaielnicul Soliman sa ordone executarea lui. Când noul vizir, Lufti-Pasa, l-a avertizat pe sultan ca niciodata in istoria Imperiului nu se mai pomenise ca femeile din harem sa dicteze decizii politice, s-a trezit si el inlaturat.
Roxelana a manevrat in asa fel incât fiul ei preferat, Mehmed, sa fie numit succesor al sultanului, in locul lui Mustafa, cel mai vârstnic fiu al lui Soliman, un tânar sârguincios si talentat, caruia toti ii prevesteau o domnie glorioasa. Intrigile Roxelanei l-au facut insa pe Soliman sa-si piarda capul si sa porunceasca decapitarea lui Mustafa... Dar curând, si Mehmed, beizadeaua aleasa, a murit si in locul sau va domni un alt fiu al rusoaicei, Selim, poreclit, din pricina viciului sau, "cel betiv". El si-a dedicat viata placerilor, intretinând un numeros harem si schimbându-si deciziile, ca si Soliman, in functie de influenta favoritelor sale. Unul dintre sultanii cei mai ahtiati dupa placeri carnale a fost Murad al III-lea (1546-1595), care a preferat sa-si petreaca viata izolat intre zidurile haremului, in vreme ce imperiul cladit de Baiazid, Mehmed Fatih si Soliman se risipea...
Placerea cea mai mare a acestui sultan era sa priveasca zbenguiala odaliscelor, pe când acestea se imbaiau, goale, inaintea lui. Se pare ca acest act de voyeurism avea un efect deosebit de excitant, de vreme ce sultanul a lasat in urma nu mai putin de 103 odrasle, care s-au macelarit apoi intre ele, slabind considerabil forta otomanilor. De altfel, timp de aproape sapte decenii, pâna in 1656, Imperiul va fi guvernat nu de sultani, ci de concubinele lor, aceasta perioada ramânând in istorie sub denumirea de "sultanatul femeilor".
Cum aratau insa frumoasele de ai caror nuri se bucurau sultanii? Erau frumoase, trebuie sa o spunem, dupa standardele musulmane, caci ambasadorii straini care aveau ocazia rarisima de a le vedea le considerau "munti de grasime", din simplul motiv ca pentru musulmani frumusetea era data si de numarul kilogramelor. Ca urmare, femeile din harem nu doar ca erau epilate, parfumate si date cu henna, un fel de praf de carbune, cu care li se pictau pleoapele si partile intime, dar si supuse unui regim barbar de ingrasare, fiind indopate cu carne grasa si dulciuri!

vineri, 28 iunie 2013

Bancuri....


 Dragul meu ești un tip super-dotat! Ne cunoaștem de 3 luni și eu sunt deja în luna a 5-a.

Se întâlnesc două prietene:
-Vai tu ce rău ară
ți! Auzisem că o să te lase soțul, dar nu chiar de la etajul trei…

În
țelepciune bărbătească:
O tigaie plină – te hrăne
ște, una goală – te educă.

Bulă consultă un medic şi-i spune:
– Domnule doctor, tot timpul îmi stă dreaptă! La început, mi-a plăcut, dar acum a întrecut măsura!
Medicul îl studiază şi, cu o pensetă, îi scoate o furnică, i-o arătă şi-i spune:
– Asta este cauza excita
ției dumneavoastră!
– Domnule doctor! Va sunt nespus de recunoscător. Ce vă datorez?
– Nimic, dar furnica rămâne aici!

Soia


soiaBoabele si produsele din soia, cum ar fi tofu, laptele de soia si praful de soia, sunt renumite pentru calitatile lor. De mii de ani constituie una dintre mancarurile favorite ale chinezilor. Dr. Sun Zhongshan, parintele Republicii Chineze, recomanda cu caldura tofu ca o„carne a vegetarienilor, care contine elementele nutritive din carnea animalelor, insa fara otravurile din ea”.
Soia contine proteine, multe fibre, vitaminele B1, B2, B6, B12, acid folic, coline, calciu, fosfor, estrogen vegetal si ulei nonaterogenic. Genisteina prezenta din abundenta in boabele de soia functioneaza ca estrogenul. Ea scade colesterolul, impiedica dezvoltarea celulelor cancerului mamar si mentine densitatea oaselor la femei, ameliorand bufeurile si transpiratiile nocturne din perioada menopauzei. Cercetatori din domeniul clinic au descoperit ca la femeile din China si Japonia incidenta cancerului mamar si a bufeurilor este mult mai redusa decat la cele din America si Europa. Un motiv major este faptul ca femeile din Orient consuma mult mai multe produse din soia.
Recent, s-a constatat ca boabele de soia contin multe substante fitochimice numite izoflavonoide, care par sa aiba mari proprietati de combatere a bolilor. De exemplu, izoflavonoidele din soia pot preveni cancerul mamar prin faptul ca impiedica estrogenul sa transforme celulele normale in celule canceroase. Alte elemente fitonutritive din soia sunt fibrele, saponinele, fitosterolii, lecitina si agentii fenolici, care ajuta la intarirea sistemului imunitar.
Mancarurile pe baza de soia pot, de asemenea, sa previna sau sa trateze osteoporoza, deoarece soia mareste densitatea oaselor si alunga umezeala din trup. Laptele de soia este folosit in China la tratarea astmului, a problemelor urinare si a intoxicatiilor alimentare. Un produs familiar din boabele de soia este tofu, inventat de Liu An, regele din Huainan din dinastia Han. Peter Jaret afirma ca zeci de studii – printre care si o ancheta efectuata in 1995, publicata in The New England Journal of Medicine – au aratat ca proteinele din soia pot scadea in mod spectaculos nivelul colesterolului. De asemenea, exista dovezi ca fitoestrogenul din boabele de soia amelioreaza unele dintre efectele menopauzei, si chiar reduce osteoporoza. In tari cum sunt China si Japonia, in care soia este prezenta la aproape toate mesele, incidenta bolilor cardiace si a multor forme de cancer este neobisnuit de scazuta. In Shanghai, nivelul mediu al colesterolului este in jur de 165, in comparatie cu 200 in SUA.
Pe baza testelor efectuate pe animale, savantii presupun ca izoflavonele din boabele de soia sunt atat de asemanatoare cu hormonii din corpul femeii, incat ar putea fi capabili sa-i inlocuiasca atunci cand nivelul acestora incepe sa scada. De asemenea, dupa parerea lui Mark Messina, fost director de programe la National Cancer Institute, care a organizat primul simpozion international despre relatia dintre sanatate si produsele alimentare bazate pe soia, izoflavonele pot ameliora bufeurile si transpiratia nocturna la femeile aflate la menopauza. El este optimist: „As paria o gramada de bani pe faptul ca, in cativa ani, proteinele din soia vor deveni o alternativa acceptata pe scara larga a terapiei inlocuirii estrogenului”.

Copil pierdut



In Franţa, un copilaş pierdut prin hypermarket, plânge cu disperare:

Am pierdut-o pe mămica !! Am pierdut-o pe mămica !!
Vânzătorul îl linişteşte:
- Nu plânge micuţule, o găsim noi imediat! Cum arată mămica ta?
Micuţul îi răspunde:
- Nu ştiu, nenea. Nu am văzut-o niciodată !