Tatiana Stepa

:)))

Ultraj

Ultraj în India pentru viol și perdeaua de doi adolescenți

Violul în grup și perdeaua de două adolescente Dalit (de neatins), în nordul Indiei a ridicat un val de indignare populară împotriva poliție acuzați de lipsa de acțiune în multe cazuri de abuz sexual în China.    

Cadavrele a doi veri, varsta cuprinsa intre 14 si 15,  au fost spânzurați, miercuri, de un copac mango  în orașul de Katra, în statul Uttar Pradesh, după ce marți noapte a dispărut după ce a părăsit domeniul de a urina lipsit de toaletă.

Fratele unul dintre ei a plecat în căutarea de a vedea care nu sa mai întors după ce căuta în zona și  a constatat că a păstrat o casă în sat , dar atunci când familiile fetelor solicitate care se elibera, a refuzat răpitorii, a declarat canalului  NDTV . 

Apoi, familia de adolescenti sa dus la poliție pentru a cere ajutor, dar  ofițerii au refuzat să înregistreze plângerea. " Când m-am dus la secția de poliție, primul lucru pe care l-am întrebat de poliție a fost casta mea. Când le-am spus ceea ce a fost, au început să mă abuzeze ", a spus tatăl lui o victimă la  BBC.  A doua zi, fetele au fost agățat arbore.

Pentru că ei  au arestat cinci persoane , printre care doi ofițeri de poliție care au fost acuzați de "conspirație criminală" pentru a nega ajutor pentru familiile victimelor.

Young  a fost răpit de către un al treilea polițist , Awadhesh, și doi dintre frații săi și Urvesh-Pappu, care au fost  arestați și acuzați de crimă și viol , precum și alți doi bărbați, care sunt fugari.

Organizația pentru drepturile omului Amnesty International (AI) a constatat că  asprimea cauzei și inacțiunea poliției a fost pentru că fetele au fost de neatins de grup, sociale, care ocupă treapta de jos in sistemul de caste.

"Deși în India sunt protejate de Constituție și de legi speciale, castei Dalit (Untouchables), și în special femeile sale, se confruntă cu  mai multe niveluri de discriminare și încălcare ", a declarat un activist de AI în India Divya Iyer, care a declarat că  suspecții apartinut unei caste superioare .

"Știm că membrii castelor dominante  folosesc violența sexuală împotriva Dalit ca un instrument pentru a pedepsi, umili și susțin putere  (vs Untouchables), "a spus el Iyer.

Atacurile asupra femeilor și violența sexuală sunt în centrul atenției publicului mai ales din violul în grup și moartea unui student pe un autobuz în New Delhi în 2012, ceea ce a dus în masă Un protest și  a determinat guvernul să-și înăsprească legile împotriva delincvenților sexuali .

tn

Oprește-te, tu nu sunt mai puțin femeile, nu mai puțin, ca o persoană, fiind de un alt grup, aceste idei au dus la războaie, la nivel mondial, aceasta nu este acceptabil ca un investițiile eciba țară în curs de dezvoltare de fraieri bogați atunci când se întâmplă aceste lucruri, legile trebuie să fie inflexibil, greu și aplivarse, dreptate pentru acești copii și pentru toți cei care suferă barbarism de națiuni care nu reușesc să se califice în calitate de om, chiar și cel mai respectat de animale au

Ceai

 CEAI DE IASOMIE

3 beneficii ale CEAIULUI DE IASOMIE

Ceaiul de iasomie este cel mai cunoscut ceai chinezesc, fiind produs de mai bine de 700 de ani. Iasomia a fost adusă în China din Persia, devenind o băutură populară în perioada dinastiei Song. Foarte îndrăgit de către chinezi, ceaiul de iasomie este, de fapt, un amestec de ceai verde, oolong și petale de iasomie. Licoarea are o aromă aparte, florală dulce, și conţine antioxidanţi preţioși precum catechinele. Printre beneficiile consumului de ceai de iasomie enumerăm: - Atenuează anxietatea. Doar mirosul de iasomnie are efecte pozitive asupra stării de spirit. Ceaiul, având în componenţă cafeină (în cantităţi mici), poate înlocui cu ușurinţă cafeaua de dimineaţă, ne menţine alerţi și energizaţi. - Menţine sănătatea sistemului cardiovascular. Ceaiul de iasomie reduce nivelul colesterolului "rău", prin acţiunea polifenolilor și a altor compuși cu efecte detoxifiante. - Deţine proprietăţi anticarcinogene. Iasomia are potenţialul de a încetini dezvoltarea celulelor canceroase în organism. De asemenea, datorită proprietăţilor antioxidante, combate efectul negativ al radicalilor liberi, care pot, în timp, spori numărul celulelor canceroase ce grăbesc procesul de îmbătrânire a organismului. Iasomia are un iz dintre cele mai folosite în parfumerie, fiind o notă florală de bază. De asemenea, uleiul de iasomie este utilizat des în aromoterapie pentru calităţile calmante unice.

De ce ???

De ce sunt romanii impotenti cand vine vorba despre revolte si revolutii chiar daca restul lumii da in clocot?!! De ce ne-au facut altii toate revolutiile?!!

Repet ca il inteleg pe d-l Niegel Farage, PRESEDINTELE UKIP !. Il invit sa stea cu mine  vecin cu tiganii si tiganizatii o luna, dar pleaca dupa o ora. (Nu am stiut cand m-am mutat cum 12 ani:((()

Stiu ca nu este adevarat in totalitate ca, a fi vecin cu romanii este  riscant si de aceea de neacceptat.
Dar  acolo lumea este civilizata pentru ca noi romanii, am tinut aici pavaza hotarelor de sute si sute de ani, tocmai pentru a fi feriti ei, de barbaria popoarelor migratoare, unguri si tigani.
Englezii acum in loc sa ne multumeasca, fac pe fandositii si totul la noi romanii,  le pute. Dar aici mizeria in care colcaim noi si datorita pudibonderiei. nu vrem sa suparam pe occidentali ca, suntem imuni la democratie, suportam cu infatuare toata acest amalgam de  scursori precum tiganii, ungurii si romanii tiganizati. Romanii tiganizati sunt MAI RAI CA TIGANII. TIGANII SUNT TIGANI SI NOI II ACCEPTAM ASA CUM SUNT, FARA VRE-O INCERCARE DE CIVILIZARE.
Va aduceti aminte ca si inainte de 1989, in Romania Libera chiar si in ziarele locale la Mica Publicitate, se scria: cumpar apartament fara tigani in bloc. Ce credeti ca aceia erau nebuni, erau rasisti? De ce nu se opunea PCR  unor astfel de anunturi rasiste? PENTRU CA ERAU PERFECT ADEVARATE, ASA CUM AU RAMAS PANA ACUM SI PANA PESTE MII DE ANI, CAND SE VA TERMINA PAMANTUL SI CU ACESTE GHIONOAIE . Si atunci era pericolul sa se spuna de tarile europene civilizate, papionate, incaltati cu ciocate,  ca suntem rasisti si nu iubim tiganii.Acum le-a venit si lor milioane de  tigani si fac pe  scortosii si le pute si platesc sa nu ii mai vada o perioada trimitandu-i acasa,  pentru ca in zilele urmatoare sa-i imbratiseze perfid cu drag ca, pe discriminati de cei rai, romanii care si ei la randul lor i-a ocrotit ca pe sfintele moaste. Facerea de bine este.... de mama!Sa nu munceasca, sa fie lasati sa fure, sa nu fie invinovatiti niciodata pentru nimic, nici pentru infractiuni grave. Daca ii iubesc atat de mult si dau dovada de domocratie exacerbata pana la grotesc, le daruim tiganii pentru 3 mii de ani si sa-i cocolosasca si sa-ii  puna in  cort la satra langa copii lor, sa le devina robi :))).
DAR ROMANII TIGANIZATI  SUNT  O NOUA SPECIE APARUTA DUPA 1989, cand aceste lepre ale romanilor au inteles in prostia lor ca, pentru tigani bate vantul in pupa si astfel lor li se va lua apararea, lor li se va da dreptate, asa ca romanii care au un cat de mic post, de la cat de mica conducere, se fac frunza de brusture de la  curul tiganilor si gata incep sa dea in romani.La fel au inteles si  politistii, care pentru a nu-si mai bate capul cu tiganii, indreptatiti in orice infractionalitate fata de romani, ii lasa sa faca ce vor, pe principiul ca intre romanii tiganizati si tigani nu este nici o deosebire si isi spun:"lasa-i sa se omoare intre ei".
Stiu ca POLITIA ARE  TREBURI SERIOASE CU INFRACTIONALITATI MARI, DAR ORICE INFRACTIONALITATE MARE INCEPE CU O INFRANCTIONALITATE MICA, NESANCTIONATA SI LASATA SA SE DEZVOLTE PANA PLEZNESTE.
Nu este timp pentru Politie sa se aplece  asupra unui mic "deranj" FACUT  PRIN VOINTA DE TIGANI SAU UNGURI, CU COADA DE TOPOR A ROMANIZATILOR FRICOSI.
Scarba imi este de lasitate, nu de neputinta. Mai ales de cei care se caca pe haina statului haina militara, dupa care au trait o viata  imbelsugata, o pensionare lipsita de griji, cu pensii grase si cu cate 2 apartamente luate pe daiboj, fara nici o rusine. Si mai fac pe grandomanii ca, au fost  ofiteri sau subofiteri in armata. Burtosii acestia sunt de condamnat caci despre ei se spunea ca, sunt mana dreapta a politistilor in caz de razmelita. Mana dreapta !!!
Aici ploiestenii au fost un grup unit, curajos, numai sa ne amintim baricada facuta de ei la 1821  la Bar. Bucuresti aici la 2 metri, impotriva eteristilor(care l-au ucis pe Tudor Vladimirescu). Ploiestiul a fost un oras cosmopolit si acum a ajuns un oras tiganesc, nu datorita lor ci, datorita noua.
Cand in vara anului 1980, a venit verisoara mea cu familia la mine de la Piatra Neamt, a spus: Valeuuuu cati tigani sunt aici, de nu am vazut in viata mea si apoi, ca nu mai vine de frica lor si nu a mai venit !!!
Dar era o femeie care vazuse multe, fusese asistenta la Spital Judetean PN !!!
Ploiestenii au iesit cu mainile si piepturile goale sa-si apere orasul  si libertatea de eteristi in 1821, dar dovada de opozitie prin declararea Republicii de la Ploiesti din 20 aug.1870, condusa de capitanul Candiano Popescu, prin care nu recunostea regalitatea?
In clasele primare la scoala eram invatati sa fim patrioti, sa ne iubim tara si orasul. Mereu ni se predau  pasaje din istoria chiar recenta a orasului, cu toate personalitatile lui ! IN PLIN STALINISM!!!
Ce am ajuns  ? Brusturele de sters la cur al tiganilor.
Nu stiu daca am sa pot sa gasesc astfel de pasaje, evidentiate de eroismul al romanilor de la Ploiesti.
Eteria
In ciuda bunei lor intenţii de a lupta pentru eliberarea Greciei, conduita eteriştilor faţă de poporul român a fost cu totul negativă. Împrejurarea se explică prin aceea că acţiunea eteristă din Principate a fost condusă de fanarioţi sau de slujitori ai regimului fanariot printre care Alexandru Ipsilanti, Mihai Şuţu, Iacovachi Rizo Nerulos, Iordache Olimpiotul, Sava Fochianos, A. Pini, C. Samurcaş, etc. Practic, într-un anumit sens , revolutia şi mişcarea eteristă au determinat două din implicaţiile care fuseseră întrevăzute în planurile strategice iniţiale: intervenţia Rusiei şi internaţionalizarea problemelor greacă şi română. Acţiunea lui Ipsilanti în Principate, în dezacord cu planurile iniţiale ale Eteriei, a servit doar interesele revoluţiei greceşti prejudiciind grav pe cele ale românilor.

:)))

Ioana D'Arc

Ioana D’Arc, simbolul nationalismului catolic francez

autor: FrontPress 30.05.2014

Acum 583 de ani, în 30 mai 1431, a fost arsă pe rug Ioana d’Arc, supranumită “Fecioara din Orleans”, eroină naţională a poporului francez din în timpul “Războiului de 100 de ani” (1337-1453), purtat de Franţa împotriva Angliei.

Ioana D’Arc, o viaţă dedicată Bisericii şi eliberării Franţei de sub ocupaţia străină

Ioana D’Arc s-a născut în 6 ianuarie 1412 la Domremy, într-o familie simplă de ţărani.  În anul 1428 localitatea este atacată de armatele anglo-burgunde şi Ioana este martoră la violarea și uciderea surorii sale, Catherine, de către soldații englezi. A avut din copilărie mai multe viziuni, faima ei crescând treptat şi ajungând să-i impresioneze şi pe conducătorii Franţei.

Ajunge la curtea regală la 16 ani, unde este supusă unor teste. Îl recunoaşte dintr-o mulţime de oameni pe Delfin, viitorul rege al Franţei, şi îi dezvăluie mai multe din viziunile sale, şoptite de voci divine. O seamă de teologi şi medici de la curte analizează cazul Ioanei. Până la urmă acesteia i s-a încredinţat o armată după ce a susţinut că într-una din viziunile ei Dumnezeu i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia în urmă bătăliilor din timpul “Războiul de o sută de ani”. Conduce lupta de eliberare a Orleansului, aflându-se mereu în fruntea oştirilor, deşi rănită de o săgeată la umăr. Victoria readuce încrederea în inimile soldaţilor francezi, armata fiind până în acel moment cu moralul zdrobit în urma unui şir de înfrângeri dureroase.

Delfinul este uns rege sub numele de Carol al VII-lea al Franţei, în prezența Ioanei şi a stindardului ei. La puţin timp după încoronare, semnează un acord cu anglo-burgunzii pentru încetarea momentană a ostilităților. Ducele de Burgundia asediază însă Compiegne în anul 1430 şi Ioana vine în ajutorul orașului. La 24 mai, este făcută prizonieră de către un cavaler burgund, care o capturează în timp ce încearcă să iasă din încercuire. Eroina pune la cale o evadare, însă Jean de Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea o trădează pe Ioana şi nu o ajută, cu toate că ea este convinsă că o va răscumpăra.

Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziției.  Este arsă pe rug, la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen, la numai 18 ani. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea.

Sentința care a condamnat-o este anulată în 1456 şi Ioana d’Arc este reabilitată. Este beatificată de Vatican abia în 1905 şi este canonizată câţiva ani mai târziu, în 1921. Sursa: FrontPress.ro

Lupte grele

Circa 1.200 militari ucrainieni ucisi si sute de raniti in luptele din Slaviansk (FOTO)

autor: FrontPress 30.05.2014

Circa 1.200 de militari ucrainieni au fost ucişi în ultimele două zile, de la începutul operaţiunii speciale îndreptate împotriva separatiştilor ruşi din Slaviansk, un oraş din regiunea Doneţk. Au mai fost doborâte de insurgenţi 8 elicoptere, alte 15 blindate şi 3 piese de artilerie fiind deasemenea distruse.

Informaţiile au fost furnizate joi de primarul oraşului Vyacheslav Ponomaryov, acestea nefiind confirmate de alte surse independente. Edilul a precizat pentru postul de radio leton Baltkom că aceste pierderi ale armatei ucrainiene au fost înregistrate doar în operaţiunile care au vizat oraşul său, nefiind incluse şi victimele din alte teatre de război din regiune.

Primarul a mai spus că pierderile în rândul “forţelor de apărare” pro-ruse din oraş s-au situat în jurul cifrei de 200 de morţi şi 300 de răniţi. Printre victimele colaterale s-au numărat şi mai mulţi civili din localitate.

Autorităţile din Kiev au confirmat joi că un elicopter a fost doborât de separatişti ieri în apropiere de Slaviansk, 12 militari şi un general ucrainean fiind ucişi. Casa Albă şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu accesul rebelilor pro-ruşi la arme sofisticate, după doborârea cu rachete sol-aer a aparatului de tip Mi-8.

Estul Ucrainei se confruntă de mai multe luni cu acţiuni separatiste, insurgenţii proclamând independenţa faţă de Kiev a republicii “Noua Rusie”, alcătuită din regiunile Doneţk şi Lugansk. Sursa: FrontPress.ro

Interbelic

Fast Food-urile interbelice

Răsfoind gazete vechi am găsit informații despre oameni , locuri sau întâmplări care mi s-au parut interesante și pe care vi le-am oferit mai apoi vouă. De foarte multe ori am scris articolul – l-am așezat frumos în locul lui pe blog și am crezut că am terminat, că subiectul e închis. Dar nu o dată mi s-a întâmplat să găsesc ulterior informații suplimentare – uneori chiar mai interesante decât cele inițiale pe aceiași temă. Așa s-a întâmplat în cazul Piticului din Târgul Moșilor sau al lui Fănică – micul lăutar, personaj pitoresc al străzilor bucureștene.

La fel mi s-a întâmplat și azi: vă spuneam câte ceva, în articolul “Bucureștiul petrece” , despre un occidental bufet automat deschis în capitală, pe bulevardul Elisabeta, in anul 1932. Astăzi, am aflat mult mai multe despre acel adevărat fast food interbelic. Și că nu a fost doar unul ci mai multe. Că “Bufetele automate” erau de mai multe tipuri, pentru oameni, gusturi și pentru portmonee diferite. Sunt sigur că o să vă mire și pe voi cât de inovative erau acele  locuri – cred că multe localuri de gen de astăzi ar fi invidioase – și mai cred că, încetul cu încetul, veți renunța să mai folosiți banala expresie “e de pe vremea bunicii”  in sens peiorativ. Eu am renunțat deja!

Iar acum “hai la automat” însoțind pe reporterul A.M. al “Realității ilustrate” și pe noua dactilografă a aceleiași publicații, d-ra V.:

Hai la "Automat" !

“ (...) Dar inovaţiile merg întotdeauna mână’n mână. Apariţia la Bucureşti a barului automat, anunţată cu mult înainte prin placarde uriaşe, a stârnit murmure aprinse de curiozitate printre toţi acei cari nu avuseseră prilejul să treacă graniţa.

-   Vasăzică, introduci o fisă şi imediat, la câţiva centimetri, îţi apare  sandwich-ul, prăjitura sau băutura dorită. Chelnerul şi odată cu el bacşişul, au dispărut. Practică invenţie.

Azi, am intrat în secţia corespondenţei, nu atât spre a dicta trei scrisori

importante, ci mai mult pentru a face cunoştinţa noii dactilografe, d-ra V.

După un scurt prolog, am înregistrat primul succes al ofensivei mele. Am

invitat-o la cinematograf şi a acceptat, trimiţând răspuns acasă că nu poate

veni din motive pe care bineinţeles le-a inventat.

Am văzut împreună filmul şi apoi i-am propus să luăm o gustare. Dar unde? O inspiraţie devenită azi banală : Hai la Automat !

Un automat
pentru...  prăjituri

În faţa noastră apare portalul barului, înrămat într’un nimb de lumină şi cristal. Intrăm şi înaintăm printre mesele mici, în jurul cărora lumea mănancă, vorbeşte şi flirtează. Domnişoara V imi face o confesiune neaşteptată :

— Şti că n’am fost niciodată într’un Automat?

— Dă-mi voie atunci să-ţi explic cum merge aparatul. În schimbul banilor capeţi del a cassă, pe care o vezi, nişte fise. Uite, aci strecori două fise. Aşa! Iar suportul acesta de email alb, face o mică rotaţie şi-ţi prezintă prompt, o bucată de pâine, acoperită cu o bucăţică de şuncă şi o folie de castravete. Desigur îţi plac mai mult icrele. Poftim!

- Merci, foarte drăguţ. Vai, dar am impresia că sandwich-ul nu e tocmai proaspăt!

-  Sunt convins. Aceasta e motivul pentru care lumea se grămădeşte la automatul deschis mai recent. Să ocupăm mai bine o masă şi să mancăm două menu-uri fixe.

Automat
pentru...băuturi

Comand şi peste puţin timp, chelnerul soseşte deodată cu hors d’oeuvre, friptură şi prăjituri, rostogolindu-şi ochii ca o şopârlă. Nedumerită mă’ntreabă:

-  Dacă se serveşte la mese, de ce se mai numeşte localul, automat?”

-  Aveţi dreptate, duduie. La primul automat intrai si cumpărat fisă ca să te serveşti singur. În America, fiecare bloc de casă are automatul lui şi nu găseşti alt personal afară de bucătar, casieriţă şi un  băiat care adună tacâmurile întrebuinţate. Noi suntem mai boeri, vrem să stăm la masă, să flirtăm cu lumea dinprejur şi de aceea chelnerii şi garderobierele au fost reintegrate în drepturile lor. Desigur ai să mă întrebi ce deosebire e atunci între un restaurant automat şi unul neautomat ? Serviciul la automat e mai rapid, mai prost, preţurile mai puţin piperate, înghesuială mai mare şi economia de bacşiş, o poveste.

-  Te cred. dar lumea aceasta nu are casă ? Desigur aici vin numai holteii !

-  E ceva adevărat în ceea spui. Dacă numeşti holtei pe cei care vor să scape de obligaţiunea mesii şi de neplăcerea de a-şi vedea consoarta de două ori pe zi. Mai sunt alţii, cari simt nevoia unui flirt inocent în scurta pauză pe care le-au acordat-o soţiile lor vigilente.

  Dar poţi vedea şi familii întregi sosind aici. E vraja localului modern, împodobit cu marmoră, sticle mate sau colorate, luminate transparent, mese de cristal cu picioare de nichel lucios care exercită asupra lor o atracţie indescriptibilă. E în acelaşi timp un miraj. De exemplu, domnul de colo a venit cu soţia lui, şi’n mijlocul acestor lumi orbitoare i se pare ca traieşte o aventură. Înţelegi?

-  Cum sunteţi voi, bărbaţii!

Cremă de Olanda ...2 fise

Ca să-i arăt tovarăşei mele automatele am hotărât să le luăm la rând. Uite aici se mănâncă în picioare. Orice consumaţie e şapte lei: cafea cu lapte, sandwich, cremwurşti sau îngheţată. Doriţi ceva ?

-  Merci, nu mi-e foame... Aş dori numai să văd aceste localuri noi. Dar

aci ce e?

Intrăm. Un miros de bucătărie şi o căldură înăbuşitoare foarte puţin ospitalieră, ne întămpină. Într'o cameră alăturată căţiva bărbaţi stau la mese hexagonale. O privire şi ne convingem de clientela dubioasă a locului.

-   Hai să plecăm de aici, nu-mi place.

-  Ai dreptate. Lumea însă se ospătează bine cu fripturi, salate, tort numai

cu şapte lei. Atât costă şi o sticluţă de vin sau un  ţap de bere.Ce zici de aceşti musafiri? Îmi fac impresia unor cavaleri ai crenvirştului sau ai cafelei

cu lapte. Pentru ei automatul cel mai luxos local: pentru cei şapte lei lâncezesc toată toată seara la masă şi-şi dau aere de gentlemani.

Un alt tip de automat
 pentru băuturi

Plecăm. La cateva sute de pași un alt local elegant și discret. Parcă aici n’ar fi automat. Personalul în uniformă, totul lucește de curățenie. Îmi pun

programul în aplicare:

-  Două curacao, un griotte, puţin maraschino!

Mixerul se execută zâmbind. E un adevărat vrăjitor între sticlele de liqueruri, absint şi whisky. 0 chelneriţa ne aduce două cristale pline cu lichidul amețitor. Sorbim și ne privim vag, melancolic.

-  Ce frumos e la automat! Numai tineret. Așa e în fiecare zi ?

-  Da. Deoarece automatul e şi un loc de întâlnire.Dacă te-ai duce acasă după  ce ieşi de la birou, n'ai mai avea timp să vii exact la întâlnire.Așa rezolvi și chestiunea rendez-vousului și a mesei. E drept că pentru multe femei prezintă și unele avantagii. Privește acolo în fața mixerului, la scaunele cele înalte. Vezi ce practic e un astfel de scaun ? Pune în evidență linia piciorului ascuns sub masă.

-  Ce-mi spui astfel de lucruri. Mai am o oră și trebuie să fiu acasă. Mai luăm ceva?

-  Să mai luăm? Cred că nu. Sau... poate... dacă…

Reporterul A.M și d-ra V. (!?)
pe scaune de bar...

Şi am plecat, ţinăndu-ne de braţ. Cititorule, nu fi indiscret! Pașii noștri se pierd în umbra străzii.

Cineva care a citit această schiță scrisă cu tendința de a prezenta publicului  

nouile localuri bucureştene mi-a spus:

-  Barurile automate? Ei bine, uite, eu oricâte șnițele aș mânca în picioare, am impresia că nu mă satur.

Şi astfel, printr'o frază simplă, prietenul meu a concretizat atitudinea românului faţă de introducerea automatului.”

Sursa: articolul “Hai la automat !” semnat A.M., apărut în numărul din 11 februarie 1932 al revistei “Realitatea ilustrată”

Albii epurati

Lider UKIP: ALBII din Londra au fost “EPURATI etnic”

autor: FrontPress 29.05.2014

Un lider al Partidului Independentei Marii Britanii (UKIP), o formatiune eurosceptica care militeaza pentru retragerea regatului din UE, a atras noi acuze de “rasism”, dupa ce liderul filialei din Harrow a declarat ca albii din Londra au fost “epurati etnic”.

Jeremy Zeid, presedintele filialei UKIP din Harrow, crede ca Partidul Laburist este complice in ceea ce el a anumit “disparitia diversitatii din Ilford”, un cartier din nord estul Londrei. “Tocmai am trecut pe la biroul din Ilford. Absenta aproape totala a fetelor albe pe strada e ingrijoratoare”, a scris acesta pe Twitter, conform The Independent. “Mike Gapes (un lider laburist) este atat de preocupat sa fie corect politic incat ori e orb, ori complice pe fata la epurarea etnica din Ilford”, a mai scris politicianul.

Comentariile lui au declansat reactia altor utilizatori ai Twitter, multi intrebandu-l ce gaseste el atat de “ingrijorator”. Zeid a replicat: “Nu sunteti ingrijorati cand dispare diversitatea?”.

Nigel Farage, liderul UKIP, a respins in repetate randuri acuzatia de “rasism” adusa persoanei sale dar si partidului pe care il conduce. Drept argument in acest sens sunt in primul rand membrii si simpatizantii UKIP care apartin unor diverse minoritati etnice si rasiale. Cu toate acestea, numarul membrilor de partid care nu apartin comunitatii britanice de nativi albi este scazut si mai mult simbolic.

In Ilford doar 42% dintre residenti sunt albi si o treime sunt nascuti in afara Marii Britanii, potrivit unui recensamant din 2011. Deasemenea, nici in Londra britanicii albi nu mai sunt majoritari, conform statisticilor oficiale.

Pe de alta parte, UKIP a obtinut o victorie istorica in alegerile europene din Marea Britanie cu un scor de 27,5% si un numar mai mare de parlamentari (25) decat cele trei partide trdaitionale (laburist, conservator si liberal). Din 1906, nici un partid in afara de conservatori si laburisti nu a castigat vreun scrutin national. Sursa: FrontPress.ro

Automatele

Automatele – micile minuni interbelice

Bucuria copiilor:
automatele pentru dulciuri

Deşi ne vine astăzi destul de greu să credem, automatele erau totuşi o prezenţă relativ banală ]n Bucureştiul interbelic. Mă refer aici atât la automatele stradale cât şi la cele destinate servitului mesei. Despre localurile cu automate de sandwichuri, băuturi sau prăjituri v-am povestit pe larg într-un alt articol, “Fast food-urileinterbelice”. Astăzi e vremea automatelor mai banale, destinate dulciurilor (şocolată, biscuţi, bomboane), a celor pentru bilete de tramvai sau pentru..parfum şi “automatelor- joc de noroc” (pardon – dexteritate). Articolul pe care vi-l ofer în continuare a apărut în numărul din 4 noiembrie 1931 al revistei “Ilustraţiunea română” :

“ Tot românul sau poate tot muritorul are o atracţie mistică spre automat. Ştie el, desigur, că la originea tuturor lucrurilor e tot o mână omenească şi un creier gânditor care cântăresc marfa, o împart în porţii şi o pun la dispoziţia onoratei clientele. Dar…dorul de minuni care sălăsuieşte în suflet, ca o amintire a vremurilor când, la voinţa vreunui sfânt coborât pe meleagurile astea, apa ţâşnea din stâncă, mai creiază iluzia că şi noi realizăm ceva extraordinar, când prin simpla apăsare pe un buton (după prealabila insuflare a “harului” sub forma meschină a unei monede) declanşăm o maşinărie complicată şi facem să apară lucrul dorit.

Parfum de la...automat
( de doi lei..parfum)

Buneînţeles că copiii au fost cei care s'au bucurat cei dintâi de inovaţie. Dealtfel generaţia nouă  e întotdeauna mai puţin surprinsă şi mai gata de adaptare în faţa creaţiunilor noi. E cel mai bun semn că începem să devenim şi noi “generaţie veche". Deci, ăştia mai maturi am avut un moment de ezitare în faţa americanizării. Copiii însă, au îmbrăţişat-o imediat şi - funcţia creând organul - au apărut în toate colţurile de străzi precum şi la staţiile de tramvaie, minunate cutii de tinichea sau fier, pline cu fel de fel de atracţii: biscuiţi, şocolată, caramel…

Dar, întocmai cum nici minunile nu se efectuează  totdeauna la comandă, se întâmpă adesea ca bănuţul să sune doar batjocoritor în lada de fier, fără ca minunea – adică şocolata sau mai ştiu eu ce bunătate de un leu – să-şi facă apariţia.

Zadarnice sunt lacrimile miciţilor, păcăliţi de monstrul-mecanic şi singura răzbunare ce le rămâne este o bună lovitură de picioruş revoltat.

N’am putea susţine cu certititudine că e concesionarul acela care şi-a rezervat această ,,şansă" în plus a introducerii de monedă fără "contravaloare. Dar dacă aşa ar fi cazul, el s'ar fi dovedit un excelent psiholog, căci a creat un risc. Şi riscul e doar o tentaţie în plus: Nesiguranţă, aşteptare, emoţie…

Cântarul automat

Cea mai bună dovadă, că acest risc îşi joacă rolul de chemare, e glomeraţia din  faţa automatelor în care, zvârlind leul cu dexteritate, faci să-ţi iasă un şir întreg de lei etalaţi frumos în "corpul cutiei de metal". Numai că aici nu se mai poate vorbi de "riscul de a pierde", ci de riscul de a câştiga, atât de minunată fiind această eventualitate. Dealtfel acest soi de joc, nu atrage decât specia cea mai inferioară de vulg, aceiaşi care se înghesuie la Moşi în jurul roatei cu trei numere din şapte ,,câştigătoare". Sunt gâştele sigure de a fi jumulite.

Dar automatul în sine a prins. Precum altădată îţi dădeai întâlnire în hall-ul cinematografului cutare, acum cuvântul de ordine e: la automat. Sub aparenţa unei ieftinătăţi care scoate ochi, negustorul are totuşi grijă să nu piardă nici el, dozându-şi bine porţile, astfel ca acela care împarte, să-şi facă partea leului,  sau a leilor…

Jocuri de...
dexteritate automate

Pentru noi cetăţenii însă, aceste automate au avut şi un efect salutar cert: concurându-se între ele au provocat o supralicitare, care a dus la ieftinirea – încă foarte relativă – a preţurilor exagerate din cafenele şi bodegi şi la ocolirea restaurantelor prea speculante. Ele sunt un excelent refugiu în caz de ploaie şi recunoaştem că-şi dau toată osteneala ca să ne apară cât mai estetice. O inovaţie fericită este serviciul efectuat de fete curăţele, care satură ochiul, acolo unde stomacul rămâne nesăturat...

Dar, românu-i greu până se apucă de un lucru, că de lăsat se lasă uşor…

Aşa că să nu vă fie teamă de prea multă mecanizare. Zarva începutului e urmată totdeauna de o acalmie trist prevestitoare... Să dea Domnul să fim noi proşti profeţi.”

Sursa: articolul “Automatele” apărut în numărul din 4 noiembrie 1931 al revistei “Ilustraţiunea română”  citit în Biblioteca Digitală a Bucureştilor

deieri-deazi.blogspot.com

:)))

Boxerul tigan

Boxerul tigan care a bagat mai multi clujeni in spital a fost ARESTAT preventiv

autor: FrontPress 28.05.2014

Pugilistul clujean Alexandru Macingo, în vârstă de 16 ani, acuzat că alături de cinci tineri a agresat mai multe persoane, a fost arestat preventiv marţi după-amiază, după ce Judecătoria Cluj-Napoca a decis înlocuirea controlului judiciar fiindcă adolescentul nu a respectat măsurile impuse. Acesta participase în luna aprilie a acestui an la un nou “joc” importat din SUA. “Loveşte şi fugi” (“Knock-out game”) presupune alegerea pe stradă a unei victime nevinovate, la întâmplare. Aceasta este lovită în plină figură, în ideea ca din cauza şocului să îşi piardă cunoştinţa dintr-un singur pumn. În urma unor atacuri similare, mai mulţi clujeni au fost internaţi în spital.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Judecătoriei Cluj-Napoca, Lucian Marian, judecătorii au dispus arestarea preventivă a tânărului pentru 30 de zile, la cererea procurorului care instrumentează cazul lui Macingo, transmite corespondentul Mediafax. “Instanţa a dispus înlocuirea cercetării sub control judiciar cu măsura cercetării în stare de arest preventiv pentru că s-a constatat că inculpatul nu a respectat măsurile impuse pe durata controlului judiciar”, a precizat judecătorul Lucian Marian.

Pugilistul, de trei ori campin naţional, este cercetat penal pentru agresiune, alături de alţi cinci tineri. Potrivit legii, pe durata controlului judiciar, impus la începutul lunii aprilie 2014, tânărul nu avea voie să se întâlneacă cu martorii din dosar şi cu ceilalţi inculpaţi şi nu putea participa la evenimente publice, procurorul solicitând arestarea sa preventivă după ce a constatat că inculpatul a încălcat o parte din dispoziţiile anchetatorilor.

Alexandru Macingo era înscris la Clubul Sportiv “Voinţa” din Cluj-Napoca şi, potrivit antrenorului său Iosif Hertz, în săptămâna în care anchetatorii au început cercetarea penală pe numele său Macingo ar fi trebuit să participe la Campionatele Naţionale de Box, unde era unul dintre favoriţii la titlul de campion naţional.

Antrenoul de box Iosif Hertz a explicat că tânărul nu a mai fost la antrenamente de la începutul lunii aprilie, când Federaţia Română de Box a luat decizia să suspende activitatea sportivă a lui Alexandru Macingo, aminteşte ziarul online Gândul. “Nu ştiam că a fost arestat preventiv, ştiam doar că este cercetat sub control judiciar. Nu a mai venit nici la sală, pentru că, de când Federaţia Română de Box l-a suspendat, noi am luat decizia să nu îi mai permitem să vină nici la antrenamente”, a spus Iosif Hertz.

Potrivit anchetatorilor, la începutul lunii aprilie, Alexandru Macingo şi alţi cinci tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 26 ani au lovit, fără motiv, mai mulţi trecători, pe o stradă din Cluj-Napoca. Conform reprezentanţilor Poliţiei Judeţene Cluj, cei şase tineri erau beţi şi au agresat cinci persoane, iar în urma incidentului au fost reţinuţi pentru 24 de ore, însă procurorii Parchetului Judecătoriei Cluj au dispus eliberarea lor sub control judiciar. Trei dintre victime au avut nevoie de aproape două luni de îngrijiri medicale.

Surse judiciare au declarat tot pentru Gândul, la momentul respectiv, că agresorii le-ar fi spus anchetatorilor că au vrut să copieze un joc violent numit “Knok-out game”, un fenomen inventat în SUA. Conform aceloraşi surse, pugilistul a declarat în faţa anchetatorilor că agresiunile au avut loc “la mişto”. Sursa: FrontPress.ro

Imagine proasta

Cum a ajuns Romania sa aiba o imagine proasta

autor: FrontPress 28.05.2014

Începând cu evul mediu românii au fost priviţi dacă nu cu simpatie, atunci măcar de pe o poziţie neutră. La un moment s-a produs o ruptură şi imaginea românilor s-a degradat masiv, au apărut o mulţime de legende, mituri şi clişee (unele cu un sâmbure de adevăr) care ne vopsesc în culori sumbre. Prin 2000 şi ceva un studiu privind imaginea României a stabilit că aceasta este legată de următoarele cuvinte cheie: Ceauşescu, Dracula, câini vagabonzi, orfelinate. Între timp orfelinatele au fost înlocuite cu ţigani, restul a rămas neschimbat. Nu prea poţi face foarte multe cu o astfel de imagine.

În evul mediu principalele teme de discuţie în scrierile occidentalilor despre români se refereau la originea latină şi religia ortodoxă (situaţie inexplicabilă!), luptele împotriva turcilor şi diversele alianţe regionale. În secolul al XVIII-lea occidentalii observau sărăcia atotcuprinzătoare generată de exploatarea fanariotă şi corupţia generalizată.

În secolul al XIX-lea se cristalizează o imagine pozitivă a românilor: popor european de origine latină, exotic prin confesiunea ortodoxă, îmbrăcăminte şi obiceiuri, însă hotărât să se occidentalizeze, pornit pe reforme şi modernizare. După 1918 se produce prima ciobire masivă a imaginii românilor în lumea occidentală. Unirea cu Transilvania şi unirea cu Basarabia au declanşat o serie de campanii de presă anti-româneşti avându-şi originile la Budapesta şi Moscova. Imaginea României a început să sufere din ce în ce mai mult. Au existat şi accidente, precum cazul lui Leon Cotnăreanu, căsătorit cu văduva parfumierului francez Coty, care s-a implicat în afacerile familiei şi a stârnit furia fiilor milionarului francez care au declanşat o virulentă campanie de presă anti-românească în cotidianul Le Figaro (episod povestit cu mult umor de Constantin Argetoianu).

Însă prima jumătate a secolului XX a adus alături de creşterea influenţei mass-media şi o industrializare şi structurare a campaniilor de imagine. România încă a mai avut prieteni la Paris şi Londra, însă Budapestei şi Moscovei i s-a alăturat Berlinul care a instrumentat mai multe campanii de presă anti-româneşti. După cel de-al Doilea Război Mondial România a intrat într-un con de umbră – din care a ieşit la mijlocul anilor ’60 când în urma ieşirilor anti-sovietice ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu a început să aibă parte de o imagine din ce în ce mai bună în presa occidentală. Ca de exemplu în clipul turistic britanic de mai jos.

În a doua parte a anilor ’70 şi la începutul anilor ’80 s-au produs două fenomene conjugate. Ceauşescu a intrat în conflict cu occidentalii din motive economice, iar sovieticii au declanşat o operaţiune de imagine anti-românească la care au participat toţi „aliaţii” din blocul comunist (operaţiune descrisă pe larg de Larry Watts în cartea„Fereşte-mă Doamne de prieteni…”). Campaniile de presă anti-româneşti au continuat violent la începutul anilor ’90 şi s-au mai potolit oarecum după aderarea la NATO şi UE. Au fost reluate cu intensitate din ce în ce mai mare pe tema migraţiei economice şi cea a problemei ţiganilor. Ziarul Gândul a demontat câteva astfel de campanii – însă este un demers inutil, britanicii nu citesc ziarul Gândul, iar cauzele noilor campanii anti-româneşti le-am explicat aici.

Nu m-am referit aici la campaniile de presă care aveau ca temă probleme reale, mă refer la intensitatea cu care au fost duse şi la sublinierea permanentă a aspectelor negative. Este o situaţie asemănătoare cu celebra replică sovietică „… da, dar voi omorâţi negri” la orice ar spune un american. Orice ar spune un român primeşte automat replici de genul: sunteţi corupţi, sunteţi ţigani, aveţi câini vagabonzi, l-aţi avut pe Ceauşescu etc. Dacă pricepeţi mecanismul vă puteţi distra şi voi cu occidentalii: când întâlniţi un german insistaţi cât mai mult asupra Holocaustului, dacă aveţi de-a faceţi cu un francez discutaţi pe larg chestiunea colaboraţionismului cu naziştii etc. Toţi au schelete în dulap.

Revenind la imaginea României. Chestiunea nu prea are rezolvare. Intervenţiile punctuale ale unor ambasadori şi cumpărarea de articole publicitare sunt ineficiente. Partea cea mai tristă este că o mare parte dintre români au început să creadă în temele propagandei anti-româneşti şi au început şi ei să le promoveze. Îi spui unui om ani de-a rândul că e tâmpit şi până la urmă va începe s-o creadă şi să se comporte ca atare. De George Damian